După o noapte fără lună şi stele, învăluită în furtună şi întuneric, atunci când se arată luceafărul de ziuă, licărind gingaş, ca luminiţa-n candela de veghe, te bucuri a străluminare.
Cioran avea bucuria, ca uneori, sondând Necuprinsul, să scrie: „Să simţi pe neaşteptate că ştii tot atât cât ştie Dumnezeu despre toate lacrimile şi la fel de brusc să vezi cum dispare această senzaţie!”
Și în gândul frământat a lui Emil Cioran licărea străluminarea!
Noi am încercat?
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
