Dacă opera lui Cioran se citeşte şi printre rânduri mai poţi înţelege, desigur, că a făcut amare experienţe. Alexis Carrel ne-a dovedit prin cartea sa: Omul – fiinţă necunoscută, marea taină ce cuprinde superba zidire, pe care noi o definim ca o capodoperă ieşită din gândirea şi mâna lui Dumnezeu.
Aşa fiind, ne mai trezim, din când în când, cu stări speciale, cum ar fi, de pildă, delirul. Şi Cioran a avut delirul său. El zice: „Delirul? O anticipaţie extatică sau un extaz incomplet. O treaptă în experienţă divină. Subiectiv şi capricios, delirul mistic – şi numai aceasta importă – este un contact cu Dumnezeu prin febră imaginativă. Valoarea lui ontologică este mult mai redusă decât a extazului.”
S-ar părea că Cioran „pendula” între delir şi extaz.
Spre extaz avea doar ferestruici!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
