Noi ne plângem deseori de amară nemulţumire şi că, dragă Doamne, am fi părăsiţi de cei din jurul nostru şi chiar de toată lumea. Sentimentul singurătate se aşează în inima şi sufletul nostru, de cele mai multe ori, doar cu buna noastră învoire.
Atunci când păcătuim, lucrurile se agravează pentru că libera voie a luat-o înaintea raţiunii şi cădem într-o stare neutră. Se vede că Cioran era mereu bântuit de astfel de furtuni. El însuşi, cu mânuţa lui scrie: „A fi singur e stare difuză de păcătuire. Din ea izvorăşte nevoia de Dumnezeu, din frica de sine însuşi.”
Întortocheată singurătate!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
