Când ţi se macină în minte problemele fundamentale ale existenţei trebuie să te apropii de un posibil realism care să-ţi echilibreze, oarecum, viaţa efemeră de pe acest pământ.
Zbuciumata fiinţă omenească, dintru începuturi caută un drum sigur şi fără ispite. Cioran a avut ispitele sale ca şi unii dintre noi, făcând experienţe singulare.
Iată ce scrie în Amurgul gândurilor: „Când te crezi mai tare, te pomeneşti deodată la picioarele lui Dumnezeu… Dar ce să faci dacă rănile vieţii sunt ochi spre Creator şi guri deschise spre merinde de absolut.”
Aşa scria Cioran în zile bune!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
