Știind din pățaniile trecutului, atât din scris, cât și din povestirile celor care au înfruntat pușcăriile, din cauza opțiunilor politice, m-am gândit să propun Sinodului, ca să se întocmească un Îndrumător, care să fie urgent difuzat pe toate căile pentru a se orienta clericii în noua ipostază social-politică.
– Nu cred că are rost, Calinic! Și așa clericii în privința asta nu prea ascultă. Așa a fost și pe vremea Patriarhului Justinian. El a stăruit, ca nimeni dintre clerici să nu se avânte în politică. Dar îndemnul lui n-a prea prins, ca preoții să se ocupe de Altar și pastorație și să nu se amestece în gâlcevile politice. De aceea, unii, săracii, au umplut pușcăriile.
– Cred că este bine să fie un material clar, ca să nu fie acuzat Sinodul, că nu a fost explicit și în această problemă majoră, totuși.
– Bine, te deleg să întocmești un material în sensul celor spuse. Solicită pe Profesorul Floca Ioan de la Sibiu și pe Vicarul Arhiepiscopiei Bucureștilor, Părintele Profesor Galeriu Constantin. Să-l punem la aprobare în Sfântul Sinod. Și vom vedea ce va fi.
Bucuros m-am apucat de lucru. Încă o Comisie, cea a noastră, din trei lucrători, am chibzuit și a ieșit un material, manuscrisul nostru, care, din fericire nu s-a rătăcit după atâtea mutări, cu traista în băț.
Materialul propus, cu titlul: Îndrumarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind exercitarea drepturilor politice ale Clerului și credincioșilor din România, a fost bine primit și aprobat în Plenul Sinodului.
Acum eram liniștit, oarecum, că preoțimea ortodoxă din România se va abține de la orice alunecare spre politichia aducătoare, mai întotdeauna, de mari surprize și suferințe.
Textul formulat, din punct de vedere canonic-juridic, va rămâne pentru totdeauna un îndemn și o chemare, ca să ne abținem de la politică militantă.
Are cine-o face!
Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul IV, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2015.
