Arătându-i-se sfârşitul în curgerea zilelor, Neagoe, în suferinţele doar de el ştiute, orânduind toate în ţară şi pacea cu toţi vecinii dinafară, a redactat şi Testamentul său din urmă, după scurta sa viață pământească, de doar 39 de ani!
Umblând prin lumea din Răsărit şi Apus, cercetând bibliotecile și adunând ca albina mierea din floarea ştiinţelor, Sfântul Neagoe Vodă Basarab a avut prilejul fericit ca însuși Sultanul să-I încredințeze construirea unei moschei la Constantinopol, dovedind pricepere de arhitect desăvârșit. Drept recunoștință a deosebitei preţuiri arătată de către Sultan, a primit în dar, după cum se spune, o parte din materialele necesare construirii celebrei Catedrale de la Curtea de Argeș.
De asemenea, a avut bucuria dumnezeiască, de a-l întâlni pe Macarie, tipograful, cu care a lucrat la tipărirea sfintelor cărţi şi apoi ca mitropolit pe timpul domniei sale. O altă bucurie duhovnicească a fost întâlnirea cu Patriarhul Nifon, pe care l-a ocrotit şi de la care a învăţat tainele pregătirii cărturărești și apoi a avut şi marea bucurie a întâlnirii cu Maxim Brancovici, învăţatul mitropolit sârb, unchiul soţiei sale, Miliţa. Toate aceste împrejurări binecuvântate de Dumnezeu au stat la baza zidirii Catedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeș și a altor multe ctitorii din Țara Românească, precum și la alcătuirea scrierii Învăţăturile către fiul său… după care să se ghideze şi să trăiască în vrednicie, demnitate și virtute, preaiubita sa Ţara Românească, şi să domnească în pace, fiul său Theodosie.
Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017