Cu negrăită bucurie duhovnicească, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, ne scrie în Învăţăturile sale: „Minunat iaste Dumnezeu în faptele sale, că cu mare cinste ne cinsti şi ne dede minte slobodă şi chibzuitoare, şi firea omenească cea căzută o au înălţat mai pe deasupra îngerilor, după cuvântul proorocului: „Ce iaste omul, că-ţi aduseşi aminte de dânsul, sau fiiul omului, că-l cercetaşi?”[1].
Vezi câtă dragoste are Dumnezeu către oameni şi ce făcu pentru dânşii? Făcu toate văzutele şi nevăzutele şi pentru dânsul se făcu om. Acestea toate pentru dragostea noastră le făcu, şi noi fiind periţi pentru greşeala noastră, el iar ne înnoi. Acestea toate le socoteşte proorocul şi ni le arată zicând: „Ce iaste omul?” Cum ai zice, omul iaste o nimica, numai ce iaste slăbiciune şi urgie şi neputinţă. Iar mila lui Dumnezeu vezi câtă iaste de mare, că de lucrurile cele ce făcu pentru dânsul să miră proorocul şi zice: „Ce iaste omul, de ai făcut atâtea măriri pentru dânsul?” Cunoaşte dar câte suntu văzute şi nevăzute, toate sunt făcute pentru dânsul. Pentru dânsul fu făcută vremea de la Adam pân’ la venirea lui Hristos; pentru dânsul fu făcut raiul; pentru dânsul împărăţia ceriului, pentru dânsul judecăţile şi caznele şi minunile, bunătăţile şi legile; pentru dânsul fiul lui Dumnezeu fu om. Cine ar putea spune cele ce au făcut pentru dânsul şi cele ce vor să fie?
Acestea toate le socoteşte proorocul şi zice: „Ce iaste omul de s-au învrednicit a atâtea bunătăţi, dar, şi cinste?” Că de ar vrea cineva să ştie adeverit şi să cunoască câte au fost pentru dânsul şi câte va să ia după acestea, el s-ar umplea de frică şi de mirare. Deci, ia aminte, să ştii câtă grijă are Dumnezeu pentru oameni, că zice proorocul: „Cu puţinel oarece l-ai micşoarat decât îngerii?”[2]. Aici zice proorocul şi grăiaşte această micşorare, pentru că cu puţinel oarece au mai micşoratu Dumnezeu pre omu decât pre îngerii, pentru greşala şi călcarea ce greşi dentâi strămoşul Adam în rai. Dar cu ce l-au micşorat puţinel decât pre îngeri? Micşoratu-l-au cu moartea… Cu slavă şi cu cinste l-ai încununat”[3]. Slava o socoteşte proorocul măriia ceia ce o au luat întâi, iar cinstea ce o au luat Dumnezeu, iar care va să o ia după a doao venire a lui Hristos. Că dintâi i-au zis Dumnezeu: „Toate fierile pământului şi păsările ceriului şi peştii mării ca să înfricoşeze şi să se teamă de voi, şi voi să le stăpâniţi”[4]. Apoi iar au zis: „Să călcaţi şarpele şi scorpiia”[5].
Însă acum să lăsăm cele veci şi de dă multu şi să căutăm spre cele de acum, că slava şi cinstea cea mare din legea ce a noao iaste, când ai cap pre Hristos, cându din Trupu Lui te priceştueşti, cându eşti frate şi moştean şi întocma cu dânsul, cându ai cinste mai mare decât Moisi, cum zice fericitul Pavel[6] nu ca cum îşi acoperea Moisi faţa obrazului, că cel înălţat nu să înalţă de această slavă în slavă înălţătoare; pentru această slavă spune proorocul mai înainte de vreme.
Dar ce iaste mai slăvitu decât aceasta, cându suntem soții cu îngerii şi ne-am făcut fiii lui Dumnezeu, şi încă nici pre unul al său iubit fiiu ce au avut nu l-au cruţat, ci l-au trimis şi l-au dat pentru noi. Dar ce slavă poate fi mai mare decât aceasta, când făcu Dumnezeu acestea toate pentru călcarea şi păcatul cel dintâi! Că Adam n-ar fi făcut nici bine, nici rău. Dar cum ar fi putut face bine sau rău, nefiind el? Că cum să zidi, îndată dobândi atâta cinste! Iată că şi noi, câte răutăţi facem, iar Dumnezeu tot ne învredniceşte cu cinste mare şi nespusă. Socoteşte de vezi, că zice Hristos: „De acum nu vă voi mai zice slugi, că sunteţi fraţii şi priatenii miei”[7].
Şi încă nu numai atâtea, ce şi îngerii ne slujăscu pentru mântuirea sufletelor noastre şi nu suntem moşteni numai pre pământu, ci sântem părtaşi şi bunătăţilor lui Hristos celor cereşti”.
În mod îmbucurător, observăm că Sfântul Neagoe Vodă Basarab era inspirat de Duhul Sfânt. Nimeni n-ar putea scrie atât de inspirat, oricâtă carte ar fi învăţat.
Iată ce limbă românească plină de mireasmă duhovnicească aflăm în celebrele Învăţături, care au biruit veacurile. Care popoare se pot lăuda cu asemenea capodopere din secolul XVI, încoace?
Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017
[1]Ps. 8,4.
[2]Ps. 8,5.
[3]Ibidem.
[4]Facere 9,2.
[5]Luca 10,19.
[6]II Cor 3, 13-18.
[7]Ioan 5,12.
