I
Pentru că Sfântul Neagoe Vodă Basarab ne-a lăsat cea dintâi carte de Învăţături, se cuvine să fie înscrise şi în acest volum aniversar anumite părţi din capitolele cărţii celebre, care poartă titlul original: Începutul Învăţăturilor bunului credincios Ioan Neagoe, Voievodul Ţării Ungrovlahiei, carele au învăţat pre fiul său Theodosie Vodă.
Iată începutul:
„Iubitul mieu fiu, mai înainte de toate se cade să cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun şi milostiv şi ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi noaptea şi în tot locul. Şi se foarte cuvine să-l slăveşti şi să-l măreşti neîncetat, cu glas necurmat şi cu cântări nepărăsite, ca pre acela ce ne-au făcut şi ne-au scos din-tuneric la lumină[1] şi den nefiinţă în fiinţă. O, cât iaste de multă mila Ta, Doamne, şi gândul şi cugetul Tău, care ai spre noi oameni![2]. O, mare taină şi minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale şi lauda slavei tale! Dumnezeu pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi oamenii şi se arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu şi om pre pământu şi întru amândoao desăvârşit.
Şi pre om şi-l făcu iubit şi moştean împărăţii sale. O, mare iaste taina înţelepciunii Tale Doamne, care fu spre noi oamenii”.
Într-o superbă limbă românească, mlădioasă şi melodioasă, plină de lirism duhovnicesc, autorul sfânt continuă:
„Ni dar să mărim pe Dumnezeul nostru şi să strigăm dimpreună cu David, zicând: Chiuiţi lui Dumnezeu, tot pământul, slujiţi lui Dumnezeu în veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie, cu veselie şi cu curăţie. Să ştiţi că acela ne-au făcut, iar nu noi, şi acela iaste Dumnezeul nostru şi noi suntem oamenii Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi prin poarta Lui în ispovedanie, în curţile lui, în cântări mărturisiţi-vă Lui şi lăudaţi numele Lui, că iaste bun şi milostiv Domnul şi sfânt Dumnezeul nostru. Că iaste mila Lui cea mare cu noi în veci, şi bunătatea Lui cea multă[3]. Şi den nimic ne-au făcut de suntem şi făcu toate puterile cele făr’ de trupuri.
Dar pentru ce? Numai ca să lăudăm numele Lui, cel ce ne-au făcut, Domnul domnilor şi Dumnezeul dumnezeilor. Adusu-ne-am în arătarea şi slava numelui său cel sfânt, ca să-L proslăvească îngerii în cerurile cele de sus cu numele sfintei şi începătoarei de viaţă Troiţă. Aşijderea au tocmit şi firea fiinţii noastre cei omeneşti şi ne-au dat minte şi cuvântu şi suflet îmbrăcate în trup, şi ne-au înfrumuseţat cu chip şi cu podoabă şi ne-au tocmit cu toate dichisele cele bune şi ne-au alcătuit trupul cu toate mădularele: cu gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi şi cu mâini, ca acestea toate să le întindem şi să le lărgim în lauda lui Dumnezeu iar nu spre lucruri spurcate şi scârnave şi făr’ de lege, carele nu se cad!”
Iată ce limbă dinamică şi voinică, vorbeau şi scriau strămoşii noştri plini de evlavie şi credinţă în Dumnezeu. Un adevărat imn literar şi duhovnicesc!
Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017
[1]I Petru 2,9.
[2]Ps. 30,9.
[3]Ps. 99,14.
