Marea noastră profesoară, Zoe Dumitrescu Buşulenga, literată până-n măduva oaselor şi mai târziu monahia Benedicta, a venit într-o vizită, cu nu ştiu care delegaţie, pe linie de cultură.
Printre „clevetelile” literar-artistice, pricepută foc la asemenea delicii de zile mari, îmi şopteşte la ureche:
– Părinte Calinic, sunt nenorocită! Candidez într-un cartier din Bucureşti ca deputată în Marea Adunare Naţională. Trebuie să mă duc în campanie electorală. Acolo e vorba ca să se dărâme o biserică pentru amenajarea spaţiului Casei Poporului. Ce mă fac? Ce să spun la oameni? E o nenorocire. Ceauşescu a făcut praf tot Bucureştiul. O să-mi arunce oamenii cu ouă clocite în cap. Ce să le spun?
– Le spuneţi, dacă vă întreabă, că nu se va dărâma nicio biserică. Aşa aţi visat noaptea, o încurajez pe academiciana Zoe Dumitrescu Buşulenga, fosta profesoară a prietenului meu Ioan Alexandru, cu care se lăuda cu gura până la urechi.
Peste o vreme, deputata naţională vine la Sinaia, să-mi mulţumească, pentru că am încurajat-o. Mi-a spus că hotărârea de a se dărâma biserica s-a anulat şi că de unde am ştiut. Nu ştiusem de nicăieri de la oameni. Am spus doar aşa, cum mi-a venit gândul de Sus.
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
