M-am apucat de lucru cu toată seriozitatea. Mănăstirea Sinaia era într-un oraş turistic important din ţară şi căutat de turiştii din străinătăţi.
Când a venit Regele Carol I în România, după cum îi erau neamul şi locul unde s-a născut, cu castele şi cetăţi, cu un arbore genealogic cât ziua târgului, a pornit în căutare de loc potrivit pentru un castel, cuib al vulturilor!
Căuta munţi stâncoşi şi abrupţi cu ape limpezi şi răcoritoare. A încercat la Ciolanul, în Munţii Buzăului. Acolo era loc frumos, calm şi liniştit, dar nu prea avea apă.
A încercat la Câmpulung-Muscel, prin 1867, la un an de la venirea pe plaiurile României. Muscelenii, cu Obştea lor mai tare ca un regat, au respins cererea noului domn al României. Supărat, Carol Vodă, a pornit la vale pe Dâmboviţa. La Cetăţeni se lucra la biserica nouă. A fost bine primit la locul de ctitorie şi a dat chiar vreo 300 de galbeni, cum spun documentele vremii, aflate în arhiva Protoieriei Câmpulung Muscel. Tot atunci se spune că domnitorul Carol a hotărât, ca la Câmpulung să se clădească o şcoală pentru învăţătură înaltă, în urma refuzului de a-şi aşeza castelul. Aşa vedem azi Şcoala Normală, sub poalele dealului Flămânda, ctitorită de Carol, clădire fără pereche, ca arhitectură, care-i poartă numele.
Cine crede că drumul pe Valea Prahovei de azi, spre Sinaia, era ca acum, înseamnă că stă sărac în pricepere. Mai mult călare decât în caleaşcă, tânărul Domn Carol s-a repezit spre Munţii Bucegi, despre care auzise că-s frumoşi, ca la el acasă, în Germania.
Când a ajuns în Sinaia, nu era decât Mănăstirea din secolul al XVIII-lea, ctitorită de Mihai Cantacuzino. S-a bucurat. S-a odihnit bând apă de izvor şi mâncând ciuperci prăjite în oloi, cu usturoi şi mămăligă. A văzut locul, însoţit de călugării sinaiţi. A mers pe Vârful Omul. A făcut popas la Babele. A băut apă din Ialomicioara. A trecut pe la Piatra Arsă. A coborât pe la Buşteni. Şi-a aşezat din priviri locul cel ales, pentru ctitoria Peleşului.
S-a odihnit la chinovia Sinaiei. Candela şi lumânarea au fost sfătuitorii de noapte. A doua zi, înainte de a pleca a gândit să facă şi casă unde să locuiască, până va fi gata Castelul Peleş. Aşa au apărut Casa cea Nouă, azi Muzeul Mănăstirii, clopotniţa cu mozaic de aur şi biserica cea falnică.
Într-una din camerele muzeului se află şi azi desenele făcute de Regina Elisabeta – Carmen Silva, de o frumuseţe indiscutabilă şi cu o măiestrie de mare artistă.
Venind la Sinaia, muzeul era în restaurare. Arhitectul Constantin Joja făcuse proiectul la îndemnul Patriarhului Justinian, arhitect neagreat de noul Patriarh. Deseori, băcănaua cădea pe bietul Roman Ialomiţeanul. Dar nici el nu se lăsa mai prejos.
– Romane, nu te pricepi la restaurări şi muzee, îl înfruntă Patriarhul fără nicio cruţare.
– Cât Preafericirea Voastră tot mă pricep, a fost răspunsul prompt al episcopului Roman.
– Mda! Tot te pricepi cât mine, medita cu voce Patriarhul, vădit surprins de vorbele arţăgoase ale arhiereului Roman, nemulţumit de sine şi de cei din jur.
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
