Când nici nu mă aşteptam, am fost chemat la un examen organizat la Cancelaria Sfântului Sinod. Era vorba de o selecţie pentru bursă în străinătate.
Comisia era formată din profesori mari: Dumitru Stăniloae, D. Popescu, D. Radu, vicarul Octavian Popescu, Mihai Rădulescu şi directorul Munteanu Eugen de la Departamentul Cultelor.
După examene am fost admis. Patriarhul Justinian dorea să mă ajute să fac studii în străinătate, lucru îmbucurător pentru mine.
Este mare bucurie – oricâtă modestie ai avea – atunci când cineva se gândeşte la tine, pentru a te ajuta în vreun fel oarecare.
După examenele de selecţie şi mai înainte cu mult, lucrătorii Securităţii au început să îndesească vizitele la Cernica. Maiorul Iliescu era prezent cel puţin din două în două luni, dacă nu chiar mai des.
Soţia ambasadorului din Elveţia m-a căutat la Cernica şi Pimen Georgescu, ghidul mănăstirii, îi arăta unde locuiesc pentru a fi vizitat. Am vorbit câteva cuvinte. Ştia toate lucrurile cu examenele de selecţie pentru bursă în Elveţia. Mi-a spus că peste câteva zile va veni cu nişte albume în vizită, când îmi va spune mai multe.
La ora şi ziua stabilită, cucoana era prezentă. De data aceasta m-am făcut că nu-s acasă. A stat ore în şir în faţa bisericii, cu privirea spre chilia unde locuiam. Într-un târziu a plecat. A spus unui călugăr:
– Să-i spui lui Calinic că s-a ras pe bot de bursa în Elveţia. Nu ştiu cine a fost cu adevărat. N-am vrut să mă încurc în iţe. Mi-a fost teamă de complicaţii. Aşa mi-a spus îngerul păzitor. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu n-am avut curajul necesar.
Justinian pleacă la Domnul Luminilor şi se întronizează ca Patriarh Iustin Moisescu. Prin luna iulie mă cheamă şi-mi spune:
– Mda! M-am gândit să te trimit stareţ la Sinaia. Ce zici?
– Cum veţi hotărî, aşa va fi, răspund eu, cam neutru la astfel de poftiri, neştiind cum vor decurge lucrurile. Roman Ialomiţeanul era însoţitorul meu, ca să zic aşa, deşi nu el a făcut propunerea, după cum voi afla mult mai târziu, chiar din gura episcopului vicar patriarhal, Antonie Plămădeală, viitorul mitropolit al Ardealului.
Întors la Cernica, m-am dus la arhimandritul Benedict Ghiuş, ca să-i spun povestea cu stăreţia de la Sinaia.
– Du-te dragă, dacă te-a poftit Patriarhul şi n-ai dorit tu lucrul acesta, a fost răspunsul prompt al marelui înduhovnicit din vatra cernicană.
Ajuns la chilie, m-am aşezat în genunchi şi am citit din Psaltire, Psalmul 100. Acolo am aflat date despre „programul” de la Sinaia. M-am simţit încurajat. Cu toate acestea îmi venea foarte greu să mă desprind de Cernica, unde deja mă obişnuisem. Nu-mi plăceau „plimbările” dintr-o mănăstire în alta.
Peste câteva zile, mi-a venit numirea ca stareţ la frumoasa Mănăstire Sinaia, începând cu data de 1 august 1977.
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
