Este greu să uiţi pe anumiţi oameni care, atunci când eşti încolţit, încearcă să te ajute. Vestea răfuielilor de la Căldăruşani s-a dus peste tot. Mănăstirile vuiau de noutatea scandalului.
Primeam scrisori de la Teofil Herineanu, proaspătul Arhiepiscop al Clujului, ridicat în demnitate odată cu Tomisul. De fiecare dată mă făcea atent asupra supărărilor ivite.
Mircea Păcurariu, profesorul meu de la Sibiu, de asemenea, mă îndemna să mă las de ambiţii şi să cad la pace cu Veniamin. Bun lucru, dar trebuia să-i scrie şi lui. Dar mai ştii? Paulin Lecca voia stârpirea satrapului de la Căldăruşani. Vasile Diaconescu, inspectorul bisericesc, nevătămat de influenţe, spera că se va încheia cazul fericit, căderea lui Veniamin fiind iminentă, după cum auzise personal, rostind-o chiar Justinian Patriarhul.
Pe de altă parte, Gheorghe Nenciu, vicepreşedintele Departamentului Cultelor a trimis pe Gelku Maksutovici, un director foarte înţelept, cult şi omenos pentru a afla cele ce s-au întâmplat în chinovia din Codrii Vlăsiei.
Lucrătorii Securităţii, având dosarul meu din Ardeal, venit pe drumurile de ei ştiute, au început campania de „cuminţire” prin ameninţări că mă îneacă în lacul Căldăruşani, legându-mi o piatră de gât, ca să mă mănânce peştii, fără să mai poată afla nimeni de mine. Ba, că voi fi otrăvit şi vor spune că am făcut-o eu, având conştiinţa încărcată că l-am reclamat pe Veniamin şi astfel voi fi îngropat sub gard, în cimitir, ca sinucigaş.
Nu m-am mirat nici atunci când mi s-a cerut să fiu percheziţionat la chilie, să mi se scoată de după rafturile de cărţi un pistol bine împachetat şi corespondenţă cu iz legionar de la anumiţi inşi din ţară.
– Vă rog să încetaţi cu astfel de regii. Ştiţi că n-am pistol şi nici corespondenţă n-am purtat cu nimeni, le spun calm celor care căutau, cu orice preţ, să mă intimideze şi să mă izgonească din mănăstire.
Toate acestea s-au întâmplat de la trimiterea plângerii la Patriarh şi până la ancheta de la Patriarhie şi Departamentul Cultelor.
Când s-a văzut că lucrurile nu se liniştesc, şi văzându-se încăpăţânarea mea de „ţapinar” din Munţii Neamţului, s-a recurs la chemarea în audienţă la Gheorghe Nenciu. Era forul văzut al forţelor nevăzute în viaţa Bisericii Române.
Audienţa a fost fixată în ziua Schimbării la Faţă, după prânz. În salonul de aşteptare mai erau la rând, Rosen Moses – Şeful Rabin şi Ioan Coman, profesorul de teologie.
– De unde eşti, Preacuvioase Părinte Calinic? mă întreabă universitarul, după ce îi spun cum mă cheamă.
– De la Căldăruşani. Dar mă mut de acolo cât de curând, oftez eu în cuvinte pline de catran.
Ca din senin îl aud pe reputatul profesor:
– Doresc să te înscrii la mine la doctorat, în specialitatea Patristică. Îţi voi fi conducător ştiinţific. Poftim adresa. Mă cauţi săptămâna viitoare, după ce mă întorc de la Rodos, unde plec la o conferinţă panortodoxă.
Am rămas stupefiat! Era, pe lângă Grigore Marcu de la Sibiu, profesorul meu de Noul Testament, al doilea ins care mă poftea să-mi fac un doctorat, la Bucureşti de data aceasta.
Nu ştiu dacă i-am mulţumit sau nu, pentru că uşa de la cabinetul lui Gheorghe Nenciu s-a deschis şi am fost chemat, lăsându-i pe cei doi să aştepte în fotolii.
– Părinte Argatu Constantin, te cunosc din 1966. Ştiu ce ai păţit la Tioltiur, cu biserica nouă. Te-au alungat de acolo. Le-am spus că n-ai vină, că ai făcut biserică. Adică ce ar fi trebuit să facă, le-am spus celor de la Cluj. Este preot şi el trebuie să facă şi biserică.
Am rămas uimit! Gheorghe Nenciu îşi aducea aminte de întâmplări de aproape şapte ani. M-am bucurat. Începutul audienţei era unul bun. Speram ca şi sfârşitul întrevederii să fie la fel.
– Care este acum situaţia de la Căldăruşani? Este adevărat ce se întâmplă acolo? Chiar Veniamin este aşa de periculos? I-am spus pe larg cele întâmplate de la cap la coadă.
– Este incredibil! La mine lucrurile au ajuns altfel. Vom vedea. Adevărul trebuie să iasă la lumină. Mă foiam să ies, pentru că la uşă stăteau oameni cu o mare suprafaţă religioasă.
În perioada aceasta de spaime şi ameninţări, noi încercam să ne încurajăm şi să ne ţinem firea. Nu uitam vorba lui Veniamin, spusă de mai multe ori, pentru înfricoşare şi consolare:
– Calinic, eu pot să-ţi fac un dosar în douăzeci şi patru de ore încât să fii băgat la puşcărie douăzeci şi cinci de ani şi tot în atâta timp, un alt dosar, să fii declarat sfânt. Nu mă aşteptam la aşa vorbe, aruncate spre înfricoşare. Mult mai târziu, în anul 2007, după 37 de ani, aveam să aflu că n-a glumit şi nu a aruncat doar vorbe, ci s-a şi întâmplat efectiv, cu dosarele de la Securitate.
Acum se poate vedea şi afla exact ce au însemnat chinurile, nu doar de conştiinţă, ci şi constrângerea la care au fost supuşi, fără cruţare şi fără alegere, milioane de români care îşi respectau cu sfinţenie convingerile din libertatea democratică.
Câţi dintre români erau acuzaţi de tot felul de vini pe care erau nevoiţi să le justifice a nu fi adevărate, deşi nu li se admitea niciun argument.
Ne-am bucura dacă nu se vor mai repeta, niciodată, în niciun loc din lume, procedurile diabolice ale celor care au slujit sistemul ateo-comunist şi, în cele din urmă, interesele personale de parvenire!
Iată şi dovada din arhiva CNSAS:
O parte din documentele aflate la dosarul de urmărire
a Preotului Argatu Constantin de către Securitate
Document CNSAS
Notă despre Calinic, dată de „Nicoreanu”, scrisă de mâna maiorului Iliescu, fiind acuzat că am scris-o eu.
Document CNSAS
Notă despre Calinic, dată de „Păstorul”, scrisă de aceeaşi mână a maiorului Iliescu, notă ce a fost pusă tot în cârca mea, că aş fi dat-o.
Document CNSAS
Informatorul „Venus” a interceptat scrisoarea lui Calinic Argatu către preotul Ion Moraru, de la Jichişul de Jos.
Document CNSAS
Calinic Constantin Argatu, urmărit la Sibiu, pentru atitudine ostilă orânduirii socialiste.
Document CNSAS
Argatu Constantin – zis Calinic – urmărit în Judeţul Argeş pentru poziţie atitudine ostilă orânduirii socialiste.
Document CNSAS
Numitul Argatu Constantin, tuns cu numele de Calinic, urmărit în judeţul Prahova, pentru că în orice împrejurare se manifestă împotriva stărilor de lucruri actuale rezolvate de către statul nostru în legătură cu Biserica.
Document CNSAS
Călugărul Argatu Constantin – Calinic, de la Mănăstirea Căldăruşani, încondeiat la Ministerul de Interne pentru că se ocupă cu difuzarea de literatură religioasă şi are uneori manifestări împotriva orânduirii socialiste.
Document CNSAS
Călugărul Calinic, de la Mănăstirea Căldăruşani, urmărit în judeţul Iaşi pentru că are poziţie ostilă orânduirii socialiste.
De către CNSAS am fost catalogat, în anul 2007, că aş fi făcut „poliţie politică”. Judecata s-a început la Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel şi apoi la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie. După cum era şi normal, instituţiile de judecată românească au dat verdictul cel adevărat, respingând contestaţia CNSAS, ca fiind nefondată.
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
