Oricât am încercat să-l ”înving” pe Eminescu, în citit, mai ales, nu am reușit să-i parcurg întreaga operă, lăsată Neamului Românesc și culturii mondiale, ca tezaur nemuritor.
Așa cum poeții și scriitorii lumii au lăsat, la râdul lor, averi spirituale, Eminescu este Unicul, Uriașul și Genialul Român, care, prin scrisul său prolific, nu poate fi întrecut de nimeni, niciodată.
George Călinescu, în Viața lui Eminescu, a reușit să-l cuprindă, oarecum, spre a-l arăta lumii așa cum a fost el, cu adevărat, iar în capodopera sa, Istoria Literaturii Române, același genial poet este prezentat în așa fel, încât, și dacă ai vrea, nu poți să-l mai uiți niciodată.
Poezia, pentru Mihai Eminescu a fost o supapă de reînviorare, după ce lucra ore întregi la ziarul Timpul, care, după ani de scris silnic și războindu-se cu sechelele care bântuiau vremurile de atunci – exact ca și cele de mai târziu și până azi – aveau să-i frângă, zi de zi, puterile sale creatoare-intelectuale și fizice, deopotrivă.
Bucuria lui în tinerețe se întărea, trăind din cântul și cititul de la strană, în mănăstirile Moldovei, unde slujeau mătușile sale călugărițe, de când s-a trezit la viață și până și-a luat zborul la Cernăuți peste Carpați, în Transilvania, Viena, Berlin și alte ținuturi ale Europei.
Trăia din psalmi și citiri din cărțile de slujbă, de unde a luat mireasma viersului său nemuritor!
Trăia din prietenia lui Ion Creangă și iubirea neîmplinită a Veronicăi Micle, muza cu mofturi și păr auriu.
Trăia din seva culturii și a pământului pe care l-a iubit până la moarte și din Cer, de unde vine lumina și trece pe la casele noastre, încercate de primejdii și disperare.
Tomurile de sute și mii de pagini își așteaptă cu răbdare cititorii, care din păcate, întârzie să se apropie de de rădăcina muntelui numit Eminescu.
Trebuie să ai curaj să te apropii de acest colos al științei și să intri în tainele culturii și ale vieții sale, atât de zbuciumată, care a plecat în frumusețea lumii nevăzute, la numai 39 de ani, asemenea Sfântului Vodă Neagoe Basarab, Isihastul și a lui Blaise Pascal, savantul mistic al Franței.
Să ne întoarcem mereu la Eminescu! De îndată ni se va lumina mintea și ni se va întări credința în Neamul și Țara în care am venit pe lume, iar cine vrea să citească „vremurile”, să-l citească întru răbdare pe Eminescu. Așa fac englezii cu Shakespeare, germanii cu Goethe și Schiller, grecii cu Pindar, Eschil, Sofocle, Euripide și Homer, rușii cu Pușkin, Esenin, Dostoievski, Cehov, Krîlov, Gogol, precum și alte popoare cu geniile lor izvorâte din vatra strămoșească.
De când poetul Tudor Arghezi, l-a numit pe Eminescu ”sfântul ghiersului românesc”, de atunci l-am iubit mai mult pe Eminescu, iar pe Arghezi l-am zărit stând la masă, cu Sfântul Mihai Eminescu, în Ipoteștii Botoșanilor, care-i așeza literele în Cuvânt!
Cine-i aduce omagiu lui Eminescu, barem o dată, la 15 ianuarie, Ziua Culturii Române, intră în taina scrisului său, din poezii, proză și vehemența ziaristică a Timpului care l-a dus în spațiul etern!
În anul 1989, la Editura Militară, București, a apărut o carte cu titlul: „Iubirea de Patrie” – pagini de publicistică, ediție îngrijită de eminoscologul D. Vatamaniuc. În Cuvântul înainte, a însemnat pentru noi: „Eminescu reprezintă în cultura română, cum arăta Titu Maiorescu, acum mai bine de un secol, cea mai înaltă întrupare a inteligenței românești și opera sa cucerește în cursul anilor cercuri tot mai largi de cititori. Proclamarea anului 1989, An Eminescu, de către UNESCO, marchează recunoașterea în plan internațional a geniului creator al poetului nostru național. Manifestările fără precedent în țară și peste hotare, prilejuite de Anul Eminescu, lărgesc considerabil cunoașterea operei eminesciene.”
Pentru a nu ne rușina și a fi judecați de Mihai Eminescu, este necesar ca noi să citim zilnic din opera sa celebră, întrupată în poezii unice, proză dinamică și pagini de publicistică în ziarul Timpul, toată osteneala sa cărturărească, întrupată în zeci de tomuri, sute, mii și zeci de mii de creații literare, istorie literară, filosofia culturii și alte împliniri, azi, la îndemâna tuturor, doritori de cultură și așezare intelectuală.
Am îndrăznit să scriu câteva rânduri, despre Mihai Eminescu, de ziua nașterii sale și Ziua Culturii Române, când, mai îndrăznesc, încă o dată, să spun cu acest prilej: Fiecare român se numește Eminescu!
Calinic Argeșeanul
