Se mai spune că viața lăuntrică ar fi o rara avis – un fel de pasăre rară – și că ar fi greșit concepută și gândită și chiar puțin cunoscută în istoria timpului. Dar și mai pe scurt, a spune că e puțin cunoscută, ea este disprețuită, luată în râs și batjocură chiar de către cei care ar trebui să aibă o viață lăuntrică ireproșabilă.
De cele mai multe ori, cu oarecare grijă, dacă ne facem un examen de conștiință, ne putem întreba în taină sau în fața Duhovnicului Suprem, dacă am ajuns la statura de om, cu viață lăuntrică așezată și înțeleaptă.
Zidirea vieții lăuntrice pe temelii tari, ne asigură nouă, aici pe pământ, o împărtășire de har, care ne aduce bucuria unei fericiri pământești și cerești.
Starea de lâncezeală, aveam să scriu de igrasie sau de reumatism, atacă cu predilecție sufletul și trupul; igrasia atacă zidurile și reumatismul atacă structura bietului om, neatent cu viața lui, ignorând grija de a fi atent cu fragilitatea trupului omenesc.
Despre viața lăuntrică se citește în cărțile de spiritualitate din Răsărit și din Apus, cu același interes duhovnicesc. Casian și Dionisie, dobrogenii, au căutat, ca și arheologii, locurile din Europa, Asia și Africa, acele puncte speciale, vetre de trăire duhovnicească de înaltă ținută cărturărească și de trăire, după Tradiția biblică și Patristică.
Întreita poftă (pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții), toate aceste stări izvorâte din păcatul strămoșesc și, din păcate, reînnoite de păcatele noastre personale, produce în inima și viața noastră sămânța morții, potrivnică vieții trăite în Iisus Hristos.
M-am bucurat din toată inima când am citit și recitit o cugetare de rădăcină „românească”, deși este potrivită tuturor popoarelor care sunt și rezistă, adică: „Avem mereu aceeași vârstă în interior!”
Viața noastră este bântuită de trei uragane nimicitoare. Care sunt uraganurile acestea înfricoșătoare?
Parcă îți vine să mai trăiești atunci când vezi că, în gândirea mondială a fost așezată, ca o floare în glastră o zi, parcă mai frumoasă decât toate florile din lume: Ziua Mondială a Faptelor Bune!
Cea mai mare greșeală pe care o facem aproape fiecare dintre noi (cine nu o face, să nu-și facă probleme!) este aceea că noi găsim mereu motive de a critica (asta este mai ușor!), dar mai ales de a judeca fără cruțare pe oricine ne vine mânia sau, pur și simplu, din meteahna de a critica și a judeca fără discernământ, cu motiv sau fără motiv, începând cu casnicii noștri și terminând cu ultimul vagabond zdrențăros, cum se mai întâlnesc pe cărările vieții.
Ca să fie limpede pentru viața noastră, nu vom neglija faptul că Domnul Dumnezeu ne cere să nu lucrăm doar pentru mântuirea noastră, ci și la mântuirea aproapelui nostru.
Așa scria marele mitropolit al Țării Românești, Sfântul Martir Antim Ivireanul, în Didahiile sau Predicile sale. Vom avea acum prilejul să citim limba românească de sute de ani, exact așa cum o scria Sfântul Antim și cum o ascultau Domnul Țării, boierii și creștinii.
Ținta noastră ca viețuitori pe lumea aceasta este realizarea unui mod de viață, în centrul căreia va trebui să troneze Domnul nostru Iisus Hristos, care stăpânește într-un suflet atunci când acesta voiește să-L urmeze în toate cu dumnezeiască dragoste.
Toma de Kempis sau Toma al Câmpului în cartea sa „Urmarea lui Hristos” ne arată, aproape la fiecare pagină, drumul care ne poate duce pe Cărările Mântuirii. Citind cartea, găsim soluții și răspuns la toate situațiile și problemele pe care le întâmpină majoritatea fiilor acestui Pământ zbuciumat, care zboară în Univers de miliarde de ani, cu o viteză constantă și continuă.
Nu mai este nicio îndoială, că paza inimii nu stânjenește lucrarea noastră, ci dimpotrivă o împlinește, pentru că nu mai lucrăm noi de capul nostru, ci se lucrează după voia Domnului Dumnezeu!
Pagina 45 din 104