Omenirea, în memoria ei, trebuie să păstreze anumite stări de suflet care au hotărnicit pentru totdeauna viața pe care și-a consumat-o în decursul timpului.
Plângerile lui Ieremia se numără, pe drept cuvânt, printre marile bijuterii poetice ale Vechiului Testament, carte care în limba ebraică se numeşte Eca, ceea ce în traducere înseamnă: „Vai, cum” (apud Valeriu Anania).
Chemarea la lucrarea profetică a lui Ioil a fost în perioada anilor 810-750 î. H., iar numele Ioil înseamnă: „Iahve este Dumnezeu”, el fiind originar din Regatul de Sud (Iuda), acolo desfăşurându-şi activitatea.
Este emoţionant să te ştii chemat de Dumnezeu, din pântecele mamei tale, aşa cum scrie Profetul Ieremia: „Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând: De când încă nu te plăsmuiai în pântece te ştiu şi mai înainte de a fi ieşit din pântece te-am sfinţit, profet pentru neamuri te-am rânduit.”1
Numele Miheia se traduce prin: „cine este Domnul?” El a fost contemporan cu Isaia proorocul, exercitându-şi lucrarea profetică între anii 740-700 î. H. El făcea parte, spre deosebire de Isaia, din pătura săracă şi modestă a păstorilor de oi, deci un ţăran vârtos de al cărui mesaj erau vizaţi cei săraci şi umiliţi.
Dreptmăritori Creștini și Creștine,
În timpul viețuirii mele în frumusețea acestei lumi văzute, m-am gândit și mi-am așezat starea inimii și a sufletului, între doi poli principali: Nașterea și Învierea!
Anii de profeţie ai lui Oseia au fost între 760-722 î. H., Oseia însemnând în traducere: Dumnezeu mântuieşte. Cartea lui Oseia se pare a fi una cu iz simbolic, prin care se anunţă prăbuşirea regatului şi a suveranilor, aceasta întâmplându-se în anul 731 î. H. Astfel, Oseia este primul profet care „lansează alegoria mariajului dintre Iahve şi fiii lui Israel; aceştia din urmă prostituându-se cu „dumnezei străini”, adică, cu zeităţile cultelor idolatre”.
Rațiunea de a fi a vieții noastre duhovnicești, scopul ei principal este câștigarea vieții noastre lăuntrice, înțelegând că viața cea adevărată contemplativă este mai sigură și mai bine de preferat, decât viața obișnuită, activă, dar fără măsură. Să vedem un buchet de comparative pe care le consideră Bonaventura.
În jurul anului 740 î. H., Dumnezeu a chemat pe Amos la lucrarea profetică în oraşul Betel, care a devenit un centru al idolatriei. După cum se ştie, progresul material atrage aproape întotdeauna după sine o amară decadenţă morală.
Oamenii activi, sunt cuprinși de descurajare și un val de lehamite îi doboară spre valea lâncezelii, a ușurătății, a neglijenței habitual, care îi duce în nesiguranța mântuirii și chiar îi împinge la diferite păcate de moarte, deznădejde și ura împotriva celor care-și realizează dorințele și ele atât de trecătoare!
Începem astăzi, cu ajutorul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu, un Nou An calendaristic, punând început bun vieții noastre de zi cu zi.
Înainte de a ne ocupa, foarte pe scurt de Cartea Profetului Isaia, vom face un mic popas asupra instituţiei profetismului. Poporul israelit a fost ales de Dumnezeu să-i croiască omenirii un drum spre mântuire.
Dezastrul ocupării Ierusalimului din anul 587 î. H., avea să-l găsească pe Daniel în anii prunciei. Sufletul avea să i se cutremure de cele ce vedea pe viu. Viaţa lui urma să fie una foarte importantă, având asistenţa lui Dumnezeu.
Mare performanță reușim atunci când reușim în viață, să dăm întâietate vieții lăuntrice, față de viața activă!
Anul 587 î. H., avea să fie un an nenorocit pentru „poporul ales”. Nabucodonosor va cuceri Ierusalimul şi dărâmând templul, va jefui toate odoarele şi va deporta o parte a populaţiei.
Pagina 43 din 104