Cei trei tineri sunt: Anania, Misail şi Azaria. Ei erau prietenii de inimă ai profetului Daniel. Toţi patru aveau să împărtăşească amara experienţă din captivitatea babilonică.
Ca şi profetul Agheu, Zaharia s-a născut în exilul babilonic. Edictul lui Cirus avea să aducă bucurie generaţiilor care au suferit de dorul casei şi al ţării unde s-au născut moşii şi strămoşii neamului Israel.
Epistola lui Ieremia este o scrisoare adresată poporului iudeu, ca un avertisment de ţinut minte. Cea mai mare ispită era, desigur, căderea în idolatrie.
Cuvântul „Agheu” sau „Haggai” (din evreieşte) se traduce prin „sărbătoare”, semn că ar fi fost născut într-o zi importantă, de sărbătoare, aşa cum ne-am născut fiecare dintre noi. Orice naştere este o minune în lume şi deci, cea mai mare sărbătoare.
Despre Baruh se spune că a fost tahigraful (secretarul) marelui profet Ieremia. El scrie o carte pe care o citeşte regelui Iehonia, captiv în Babilon. Scopul scrierii era de a fi trimisă, ca mângâiere, poporului evreu, rămas în grele suferinţe, în Ierusalim.
„Sofonie” şi nu Sofronie, cum mai spunem din viteza rostirii, înseamnă, în traducere „scutul Domnului” sau „Domnul ocroteşte”. Lucrarea sa profetică, Sofonie scriitorul şi-a exercitat-o în timpul domniei regelui Iosia, între anii 640-609 î. H. .
Iudita este o eroină a zbuciumatului popor evreu, care caută mântuirea peste tot. Generalul Olofern va fi trimis de către regele Babilonului, Nabucodonosor, în fruntea unei uriaşe armate pentru a pedepsi pe Arpaxad, regele Mezilor, pentru că n-a vrut să-i fie aliat la răfuiala cu popoarele din vestul Eufratului.
„Avacum” vine din transcrierea grecească a cuvântului din limba ebraică „Habacuc”, care în traducere înseamnă „îmbrăţişare”. Cartea a fost scrisă în anii 609-608 î. H. Citind Cartea profetului Avacum vom desprinde din texte, că autorul, în cele trei capitole, alcătuite cu deosebită grijă, se arată ca un bun cunoscător al meşteşugului poetic, cu deosebire.
Dintru începuturi, fiii acestui pământ au încercat în decursul timpului, încearcă mereu și nu se vor odihni nici în timpurile ce vin, să se ostenească spre drumul care duce la desăvârșire.
Etimologic, „Naum”, după fericitul Ieronim, înseamnă „mângâiere”, numire destinată celui care avea să mângâie poporul Israel şi mai ales pe locuitorii din cetatea Ninive. Trebuie să amintim că Asiria a fost secole în şir o permanentă ameninţare asupra poporului evreu.
Această carte a lui Tobit este bună de citit, folositoare pentru viaţă, după cum veţi vedea. Tălmăcitorii spun că Tobit ar fi un fel de cod moral scris în captivitatea babilonică, din cetatea Ninive, capitala Asiriei.
Cartea Profetului Iona cuprinde patru capitole. Tălmăcitorii consideră această carte a lui Iona, plină de ciudăţenii. Iona, fiul lui Amitai, se presupune că a trăit în jurul anului 760 î. H., pe vremea regelui Ieroboam al II-lea.1
Oricât am încercat să-l ”înving” pe Eminescu, în citit, mai ales, nu am reușit să-i parcurg întreaga operă, lăsată Neamului Românesc, ca tezaur nemuritor, așa cum poeții și scriitorii lumii, au lăsat, la rândul lor averi spirituale, Eminescu fiind unicul, uriașul și genialul român, care, prin scrisul său prolific, nu poate fi întrecut de nimeni, niciodată.
În rostirea din limba ebraică, numele de Obadia sau Avdia, se tălmăceşte prin „servul lui Dumnezeu”. În Septuaginta îl găsim sub forma Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce, în versiunea Vulgata, vom găsi numirea de Abadias.
Specialiştii întru tălmăcirea Vechiului Testament, spun că despre persoana lui Maleahi nu se ştie nimic, iar numele de Maleahi ar fi un apelativ, mai ales că în primul verset zice: „Povara cuvântului Domnului către Israel prin mâna îngerului Său; puneţi-o la inimă!”
Pagina 42 din 104