Citesc și mă înminunez, cum Sfântul Vasile cel Mare, în Omilia sa „Împotriva celor care se îmbată”, se ține morțiș de cei care au obiceiul să se „îmbete”, deci nu spune nimic despre băutul sau gustatul de vin sau altă băutură îmbătătoare.
Mare ispită pe Sfântul Vasile cel Mare ca să vadă ce n-a mai văzut în viața lui de învățăcel, de student la vestitele universități din Antiohia, Alexandria și Atena, pelerin prin locuri de sihăstrie din pustiurile Egiptului, Palestinei și Asiei Mici și ori pe unde i-au călcat picioarele, văzul, mintea și inima, o păcătoasă stare, chiar în Cezareea Capadociei.
Se mai știe, dar ca să știe tot omul voi spune: înainte de a gusta un dezinfectant (o țuică – două, dacă poți duce!) trebuie să mănânci ceva și dacă nu ai, iei o felie de pâine sau un măr, că altcum stă pe așezătură.
Rana păcatelor era dureroasă pentru un arhipăstor de suflete care trebuiau conduse pe cărările mântuirii. Este greu să te hotărăști să nu mai păcătuiești! Am cunoscut o creatură a lui Dumnezeu, care era ispitită în toiul tinereții.
Sfântul Vasile cel Mare, pentru mine și pentru cei ce-i cunosc viața sa, câtuși de fragmentar, a fost Sfântul Părinte care a postit cel mai mult dintre pământeni, vorbim de pământenii Vechiului Testament (Moise, Ilie, Ioan, prorocii și câți alții pe care noi nu-i mai știm pe nume nici azi. Cei din Noul Testament, o, Doamne Dumnezeule, doar Tu îi știi pe fiecare, cu ostenelile sale).
Vom sta, pe mai departe, în ascultarea Sfântului Vasile cel Mare și vom vedea cât de îndurerat a fost pentru păstoriții săi care, din păcate, nu aveau măsură nici la pahar, ca și mulți dintre noi: „Prin ce te deosebești de animale, omule? Nu prin darul rațiunii, primit de la Ziditorul tău, prin care ai ajuns stăpânul și domnul întregii zidiri? Cel care prin beție se lipsește pe el de rațiune „s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor” (Psalmul 48, 12).
Spunea cineva, cam mucalit, că anume inși, cum aș fi și eu, scriu frumos despre post, despre rugăciune și despre viața de sfințenie, dar cu pusul în practică, parcă lucrurile rămân cam moarte.
Sfântul Părintele nostru Grigorie, de Dumnezeu Cuvântătorul sau Teologul, Arhiepiscop al Constantinopolului este prăznuit de întreaga creștinătate pe 25 ianuarie.
Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă: „Să ne bucurăm (să ne desfătăm) în Domnul”, cugetând la cuvintele Duhului Sfânt și primind poruncile și învățăturile mântuitoare, care ne îndreaptă sufletele.
Citind Istoria Susanei, şi ar fi potrivit să fie citită de fiecare dintre noi, vom găsi într-un singur capitol o istorisire cu adânci învăţăminte. Este vorba de o judecată dinaintea venirii lui Iisus pe acest pământ.
Pentru cititorul harnic şi răbdător voi selecta câteva rânduri din vasta operă teologică a celor trei Sfinţi Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Grigorie de Nazianz, care au strălucit în secolul IV, după Hristos.
Cel care a scris Cartea Înţelepciunii lui Solomon, a fost un ilustru cunoscător şi mânuitor al limbii greceşti. Precizia şi eleganţa stilistică este o bucurie pe care o gustă cei care citesc cu evlavie, marea Carte a Înţelepciunii lui Solomon.
Cred că Sfântul Vasile cel Mare, călătorind atât de mult prin lumea de atunci, a întâlnit fel de fel de oameni, încărcați cu diverse metehne. Se pare că mâncăcioșii nu-l supărau atât de tare. Se pare că cei care se îmbătau, îl făceau ca să fie fără prea mare înțelegere.
În cărţile lui Ezdra, trei la număr, după cum se poate lesne observa, se află descrise principalele evenimente după ieşirea din captivitatea babilonică.
În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).
Pagina 41 din 104