Nu vă speriați, chiar dacă sună cam greu de înțeles sau de acceptat. Parcă s-a devalorizat această stare, care, din păcate, este, uneori, anapoda tălmăcită.
Îmi aduc aminte, că mătușa mamei, Varvara lui Avram, avea un râs așa de zgomotos, de fugeau și găinile din curte, iar câinii se puneau pe schelălăială.
În istoria lumii s-au consumat, deopotrivă, fapte demne de laudă, dar şi nenorociri de tot felul. Acum vom aminti de tragedia consemnată în Biblie şi prăznuită întru pioasă aducere aminte: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul! Ioan s-ar traduce din limba ebraică: Dumnezeu a avut milă – compus din Iahve (forma scurtă Jo) + hanan „a avea milă”.
În Duminica a XI-a după Rusalii, foarte mulți credincioși din cuprinsul Eparhiei Argeșului și Muscelului și-au îndreptat pașii către municipiul Curtea de Argeș pentru a fi prezenți la Sfânta Liturghie oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul în Noua Catedrală Arhiepiscopală ce poartă hramurile Sf. Mc. Filoteea și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Munca este un substantiv, numit „jug”, iar orice fel de muncă este o silnicie, fără să ne dăm seama, mai din vreme. Și așa, zi cu zi ne obșnuim cu o sclavie binecuvântată și mult lăudată, deși este o fereastră de evacuare, și anume, că pe lumea aceasta se mai gândește: „că munca îl face pe om să fie liber și gândirea, să fie domn”.
Credeam, mai pe vremuri, că a spune o glumă, este un mare risc! Nu știi cum iese! Poți auzi: unde dă și unde crapă, proverbul românesc, îndestulător de înțelept!
Se mai aude, din când în când, pe la casele mari, că într-o Republică, aidoma lui Platon, ar cam fi câteva puteri cu identitate legislativă, care nu trebuie să se confunde, ca să nu se scufunde.
Când reflectăm asupra Iubirii, ca Taină din Sânul Sfintei Treimi, nu putem să nu ne gândim la iubirea maternă și iubirea paternă!
Și noi, românii, suntem un popor, printre celelalte popoare ale lumii! Parcă am fi ceva mai mult: suntem o Națiune! Și noi, ca și alte popoare ale lumii, ne măsurăm măreția după strălucirea faimei, de la începuturi.
Vom continua să culegem flori prin dumbrava minunată a sufletului nostru plin de noblețe. Ceea ce trebuie să nu uităm niciodată este să nu ne îndoim de puterea noastră de a purta în inimă misterioase corespondențe. Ce putere poate avea depărtarea fizică asupra unor suflete legate de același gând, de aceeași dorință?
Când eram copil și cutreieram prin munți ziua și noaptea, nu-mi era frică de nimic! Doream să fiu singur ca să-l întâlnesc pe Iisus!
În cultura și spiritualitatea lumii, există un Imn al Dragostei, care, de 2.000 de ani, este citit mereu în strana bisericii de către cântăreț, din cartea numită Apostol.
Să le luăm pe rând! Citeam acum ceva vreme că, atât de multă suferință este pe lumea aceasta, încât toate cărțile din lume ar trebui să scrie despre consolare!
După cinstirea Maicii Domnului, întru sfântă adormire, pe 16 august, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a orânduit prăznuirea Martirilor Brâncoveni, Constantin Domnitorul, cei patru fii: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și vistierul Ianache Văcărescu.
Ecuația: Când ești fericit, bucură-te, și când te bucuri, trebuie să fii fericit, pentru că ne aflăm în fața unei flori, cu tulpină și bobocul deschis, spre slăvile cerului, pentru a primi roua cristalină a dimineții însorite.
Pagina 21 din 98