Când citim în Scripturile bătrâne că: „a Domnului este pământul şi plinirea lui!” (Psalmul 23,1) inima ne tresaltă de bucurie şi sufletul înalţă mărire lui Dumnezeu Atoatecreatorul.
Când părintele Ciprian Vuțan, mi-a dat de veste că Directorul Ion Popescu a plecat la Domnul Dumnezeu, instantaneu, mi-a venit în minte unul din sfaturile Sfântului Neagoe Vodă Basarab, către Fiul Său Teodosie.
Cărţile Bibliei sau ale Sfintei Scripturi au fost alcătuite pe perioada a 1500 de ani, de către cei aproape 40 de autori insuflaţi de Duhul Sfânt.
Cine dintre noi poate mărturisi cu mâna pe inimă, că nu o dată ne-am condus după judecăţile minţii noastre omeneşti? În plus, chiar ne-am complăcut să stăm la sfat cu mintea noastră, mai mult decât oricine pe lumea aceasta.
În vechime, când au apărut primele tipărituri şi chiar mai înainte, pe vremea manuscriselor, cele patru evanghelii erau întruchipate în aşa numitele „Evangheliare”, cum ar fi, de pildă, Evangheliarul manuscris al Sfântului Nicodim din 1405 sau acel Evangheliar (Tetraevangheliar) din 1429 al lui Gavriil Uric, precum şi Evangheliarul de la Humor din 1473, darul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.
Învăţătura de Credinţă a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni mărturiseşte că este cu putinţă ca Dumnezeu să se descopere oamenilor.
După cum se ştie, Biblia sau Sfânta Scriptură cuprinde Vechiul Testament din 39 de cărţi scrise într-o perioadă de o mie de ani (1250 - sec. al II-lea) înainte de Hristos.
În viaţa noastră de fiecare zi întâlnim tot felul de făpturi debusolate. Din capul locului, omul trebuie să ştie că este o fiinţă binecuvântată de Dumnezeu şi că este zidită cu destinaţie precisă.
Aflăm din dumnezeiască Scriptură, ca ziua pe care o trăim, din împlinirea proorociilor din Vechiul Testament şi din zbuciumata istorie a Bisericii Creştine, că în Iisus Hristos Domnul s-a desăvârşit plinirea Descoperirii sau Revelaţiei dumnezeieşti sau supranaturale.
Din dragostea nemărginită pentru propria Sa operă – omul - Dumnezeu este singurul în măsură să restabilească darurile mântuirii noastre.
Prin Descoperirea sau Revelaţia naturală avem bucuria să cunoaştem din „făpturi, […] veşnica Lui putere şi dumnezeire”[1], cum scrie Sfântul Apostol Pavel. La această cunoaştere pot ajunge făpturile raţionale şi dornice de a se apropia de Dumnezeu.
Marii înţelepţi ai tuturor timpurilor au avut doar cuvinte înaripate atunci când a fost şi este vorba despre acea stare unică de spirit, numită: Prietenia!
În istoria popoarelor lumii se consemnează existența femeilor celebre. Dar nu numai a femeilor celebre, așa cum am învățat noi a le cunoaște, atât din istoria social-politică, literar artistică și din domeniul științei, dar și din lucrarea de fiecare zi, ca soție, mamă și gospodină!
Doctorii mai acătării spun că longevitatea ar fi bună în casa noastră, dacă spre exemplu, ne-ar prelungi tinereţea.
Dacă ne gândim la izvorul lucrurilor, adică al tuturor lucrurilor, nu putem să ne limpezim fără a lua în calcul ca prim creator absolut pe Dumnezeu.
Pagina 101 din 104