Duminica Mare, cum se mai spune pe la noi, este Duminica Rusaliilor, adică Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului și întreaga fire, precum și ziua Întemeierii Bisericii Creștine.
Nu este izbândă mai mare în viaţă decât a ferici pe alţii. Pentru a ferici pe alţii trebuie să ştim mai întâi să fim fericiţi noi. Nu putem da fericire dacă suntem pustii de această bunătate.
Când eram mai mic şi mă ducea mama pe la schituri şi monastiri auzeam des pomenindu-se cuvântul smerenie. Vai, maica Agnia este smerită! Părintele Iosif este tare smerit! Uite la sora Ecaterina, ce smerit păşeşte! Şi tot aşa. Tot auzind mi-a cam venit acru de atâta smerenie vorbită.
Mărindu-mă puţin, am înţeles în Teologie că: „Hristos Iisus: S-a smerit pe Sine făcându-se ascultător până la moarte – şi încă moarte pe cruce!”.
Totdeauna m-am simțit vinovat că n-am mulțumit lui Dumnezeu, Cel în Treime preamărit: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, că dintru începuturi, întreaga zidire este în gândirea Sfintei Treimi!
Se spune că noi, oamenii, putem fi consideraţi ca şi aleşi atunci când suntem iubiţi de Dumnezeu. Odată veniţi pe lume, Dumnezeu binevoind întru noi, ne putem considera iubiţi de Dumnezeu şi aleşi de a veni în frumuseţea acestei lumi văzute.
Pagina 98 din 98