La Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ am avut două rânduri de colegi.
Printre profesorii severi pot aminti şi pe Sebastian Barbu Bucur. Era un călugăr extrem de elegant, curat îmbrăcat, haine de mohair, cămăşi impecabil călcate, butoni de aur la mânecuţele albe ca zăpada luate de la Sadoveanu.
Iar ca ultim episod bălţăteştean voi aminti, că nu prea mi-au fost la inimă, directorii de şcoală. Cei de la Bălţăteşti, că au fost vreo trei-patru în trei ani, erau măcinaţi de ideologia ateo-comunistă, care se aşeza pentru multă vreme pe faţa României.
Pe lângă învăţătură ordonată şi consistentă, noi, elevii din primele două clase eram programaţi să facem cu rândul, nu numai la bucătărie, ci şi la porci! Când se pomenea cuvântul porci, ţi se ridica părul măciucă. Toată lumea vorbea cu mare spaimă despre „rândul la porci”.
Înainte de a încheia „amintirile” de şcolar la Bălţăteşti, voi arăta un episod aparte. La şcoală se pomenea mereu că nu este Dumnezeu.
Profesorul celibatar, Ion Serafimceanu, era un personaj aparte. Om delicat, cu pas şi comportare aristocratică, ne impresiona prin garderoba lui curată şi spilcuită.
Când primeam bursa, plăteam datoriile la şcoală, internat şi masă. Îmi mai rămâneau bani pentru o uniformă şcolară.
Odată cu venirea la şcoala cea tainică din vatra Mănăstirii Neamţului, mi-am reluat rugăciunile şi mătăniile în Paraclisul Seminarului. Cu Vasilică Ungureanu nu prea mă mai întâlneam în taina rugăciunii.
Când să începem clasa a V-a la Şcoala din Cracăul Negru, auzim că s-a desfiinţat ciclul II, cum se numea atunci. Ni s-a spus, dacă cineva vrea să meargă mai departe la şcoală, să se îndrepte, fie spre Crăcăoani, fie spre Bălţăteşti.
Cine nu-şi aduce aminte de prima zi de şcoală? Când devii elev la un liceu sau mai ales la o şcoală specială, numită Seminar Teologic, bucuriile cresc şi inima îşi măreşte ritmul şi emoţia.
Când veneam în vacanţele de iarnă, de primăvară şi de vară, mă aştepta tata cu nerăbdare. De mama ce să mai zic! Nu ştia fiecare unde să mă mai pună la lucru, în ce loc să mă mai trimită şi la care treabă aş fi mai de folos.
Când m-am dus acasă cu lista lungă şi lată cu cele ce trebuiau pregătite pentru începerea anului întâi la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ şi am arătat-o mamei, tata a început a face toate calculele posibile.
Din iubirea nemăsurată a Bunului Dumnezeu, în Universul nesfârşit au răsărit frumuseţi văzute şi nevăzute. Ochiul nostru şi inima plină de iubire nu pot cuprinde darurile de preţ pe care ni le-a făcut Dumnezeu cu imperială bogăţie.
Lăsat în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului care vegheau asupra mea, pe timpul examenelor mă rugam vârtos în Paraclisul Seminarului – mai ales noaptea – şi făceam mătănii de duduia duşumeaua.
Pagina 85 din 98