Barem o dată în viaţă se merită să vezi Sinaia. Oraş montan, mănăstire din 1695, ctitoria spătarului Mihai Cantacuzino, Castelul Peleş, telecabina care te duce la cota 2000 fără oboseală şi până la Vârful Omul.
La Bucureşti mergeam adesea pentru treburi, cu trenul. Era o bucurie mare. Vedeam munţi, văi, ape, flori, brazi, păsări, oameni liniştiţi şi copii zburdalnici.
Cu alt prilej, Carmen Stănescu şi Damian Crâşmaru, artişti de seamă ai teatrului românesc, s-au gândit să cunune pe o colegă de breaslă. Cum nici ei nu erau cununaţi religios, nu puteau cununa pe Magda. Trebuia ca mai întâi ei să fie cununaţi.
Mănăstirea cea frumoasă a Sinaiei nu avea cimitir. Când am întrebat unde sunt înmormântaţi călugării, mi s-a răspuns:
Marea noastră profesoară, Zoe Dumitrescu Buşulenga, literată până-n măduva oaselor şi mai târziu monahia Benedicta, a venit într-o vizită, cu nu ştiu care delegaţie, pe linie de cultură.
Casa de odihnă a Arhiepiscopiei Bucureştilor, amenajată tocmai în chiliile Mănăstirii Sinaia era un semn vădit de slăbiciune din partea conducerii. Dar nu puteai face mare lucru pentru că dispoziţiile trebuiau executate.
În această frumuseţe a lumii văzute, omul, capodoperă ieşită din mâinile lui Dumnezeu, alcătuită ingenios, din trup şi suflet, îl întâlnim în fiecare zi pe cărările vieţii, pe unde ne purtăm paşii.
În anii ’70 ai secolului „cinic” cum îl numea Adrian Păunescu, pe blestematul secol al XX-lea, s-a gândit ca Mănăstirea Văcăreşti, să devină un Muzeu Naţional Bisericesc al Patriarhiei Române.
Duminica Mare, cum se mai spune pe la noi, este Duminica Rusaliilor, adică Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului și întreaga fire, precum și ziua Întemeierii Bisericii Creștine.
Disputa cea aleasă pe varii teme, între patriarh şi supusul său, vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, dura de mai multă vreme.
Printre vizitele mai importante la Mănăstirea Sinaia este de reţinut cea a Preşedintelui Franţei, Valery Giscard d’Estaing.
Aşa l-a catalogat Dinu Bălan, într-o vreme, în Cetatea Culturală, An V, octombrie, 2002, pe Romulus Zaharia, cunoscându-l pe când eram stareţ la Mănăstirea Sinaia (1977-1981).
În administraţie, oricât te-ai feri mai faci şi boacăne. Securitatea locală, în frunte cu comandantul Nanu, îşi exprima mereu nemulţumirea că nu au siguranţa că în mănăstire nu se adăpostesc şi niscaiva infractori, printre cei care vin aprobaţi de Arhiepiscopia Bucureştilor.
Simbolul de credință al Bisericii Ortodoxe mărturisește, în articolul șase, că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere, „S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Printre lucrările mari de la Mănăstirea Sinaia se număra şi restaurarea picturii şi văruirea bisericii pe dinafară.
Pagina 74 din 98