Eram la Argeș. M-am odihnit cu grijă, adică numai ochi și urechi, neștiind de unde poate veni necazul. Nu era vorba atât de siguranța mea, ci mai ales de nesiguranța locului, Argeșul nefiind un loc oarecare.
Voi reda cu fidelitate cele exprimate de Ierarhii Bisericii, după cum urmează:
De nenumărate ori ne propunem şi promitem că vom pune început bun. În fiecare dimineaţă repet acest lucru, iar seara spre ziuă, aştern capul puţin spre odihnă, rugând pe Dumnezeu să nu oprească inima mea, unul din ceasurile miliardelor de inimi ale fiinţelor zidite de Atotînţelepciunea Sa.
Vlădica Nifon Ploieșteanul, Secretarul Sfântului Sinod, a făcut Apelul, rostind fiecare nume în parte, cu glasul său cantabil și catifelat. Auzeam răspunzându-se prezent!, glasurile Ierarhilor căpătând vioiciune, parcă răsărind după o furtună care acum își mai potolise firea.
Săptămâna cea dintâi din Postul Nașterii Domnului Iisus Hristos, din anul 2021, avea să înceapă cu o jălanie creștină ortodoxă: plecarea spre Sânurile lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, a Părintelui Vasile Marinescu, slujitorul râvnitor al obștii creștine din Parohia Olarii Curții de Argeș.
Cu mare frică în cârcă, la chemarea Patriarhului Teoctist, care avea 75 de ani, dar ținându-se într-o tinerețe greu de închipuit, am pornit pentru ședința Sfântului Sinod. Mare curaj la Patriarh! Totul era într-o mare nesiguranță și aveai impresia că se destramă totul, începând cu noi înșine.
După participarea la Primul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la București, între 3-4 ianuarie 1990, a urmat alegerea protoiereului de Câmpulung, în persoana preotului Dănuț Manu, cu o majoritate însorită, și o întrunire cu preoții din protoieria Curtea de Argeș. Ardeam de curiozitatea de a ne întâlni și revedea în zorii noii democrații.
Cu greu puteam suporta starea confuză care se aşternea ca întunericul de plumb, apăsător, asupra sufletului zbuciumat de încrâncenările social-politice, care bântuiau ţara.
Deși s-a lucrat cu maximă eficiență și ierarhii se întâlneau în propuneri și aprobări, parcă ceva străin s-a încuibat în sufletele noastre. Pe deasupra capetelor noastre plutea un nor de nesiguranță socială și religioasă.
Când avem bucuria să citim în prima carte din Biblie, Facerea sau Geneza, că: „Dintru început a făcut Dumnezeu cerurile și pământul” (cap. 1, vers. 1), gândul nostru ca fulgerul merge în lumea cerurilor și află, că lui Dumnezeu „mii de mii de slujitori Îi slujeau, și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecată și s-au deschis cărțile” (Daniel 7, 10).
După terminarea lucrărilor Sfântului Sinod din 3-4 ianuarie 1990, s-a întocmit un Comunicat de Presă, pentru a se da de știre lumii despre hotărârile sinodale, după evenimentele din decembrie 1989, fără să știm, că în zilele ce vor urma, multe nenorociri aveau să se dezlănțuiască asupra României.
De curând, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), prin specialiști de notorietate științifică universală, dă un avertisment tuturor utilizatorilor de telefoane mobile, deci în mod oficial – că sunt în mare primejdie de a se îmbolnăvi în timp mai scurt, mediu sau îndelungat, de cancer cerebral, dacă se face exces la convorbiri și nu se respectă recomandările date.
Știind din pățaniile trecutului, atât din scris, cât și din povestirile celor care au înfruntat pușcăriile, din cauza opțiunilor politice, m-am gândit să propun Sinodului, ca să se întocmească un Îndrumător, care să fie urgent difuzat pe toate căile pentru a se orienta clericii în noua ipostază social-politică.
Nici acum, după aproape 25 de ani, nu mi se pare că lucrurile au intrat în firescul lor, de pace şi armonie socială. De la dictatura feroce a unor potenţaţi văzuţi şi nevăzuţi, s-a trecut la democraţie operativă.
Cum să rămână în uitare o rană care nu s-a vindecat de 30 de ani, Decretul 410/1959, care a decimat personalul monahal din Mănăstirile României, considerat ostil societății socialiste?
Pagina 70 din 104