Se pare că Cioran a încercat să înţeleagă cele patru feluri de ateisme din negura veacurilor: ateismul filosofic, ştiinţific, marxist-leninist şi al idioţilor ca fiind cel mai răspândit pe faţa pământului.
Când am pornit să brodez câte ceva despre Glasul Instinctului, mi-a venit să cânt: Glasul roților de fier! De cele mai multe ori am auzit vorbe în „dungă” despre fenomenul numit „Instinct”.
Când deschidem ochii, atunci vedem creația lumii vizibile, iar mintea cea așezată pe gândire echilibrată și Îngerul Păzitor, ne șoptesc că lumea nu este veșnică și că ea are un început și un sfârșit.
Filosoful Socrate și ucenicul său, Platon, începătorii unei filosofii ancorate în văzduhul existenței Domnului Dumnezeu, și continuați de cele mai luminate minți: Fericitul Augustin, Decartes, Bossnet, Leibnitz, etc., sunt într-un glas pentru a mărturisi că începutul cunoașterii, ca și al existenței, își au ființa lor în Dumnezeu, ca în adevăratul lor Izvor...
Când ţi se macină în minte problemele fundamentale ale existenţei trebuie să te apropii de un posibil realism care să-ţi echilibreze, oarecum, viaţa efemeră de pe acest pământ.
Am început un ciclu de meditații (scurte opinii asupra existenței noastre în Grădina Maicii Domnului), arătând pe cât se poate, ce anume au gândit, mai ales, celebritățile franceze în domeniul Credinței în Dumnezeu. Dacă am pomenit în micuța meditație pe Louis Pasteur, acum ne vom opri la istoricul și oratorul francez, Bossnet (1627-1704).
Gândindu-ne la lucrarea universală a Domnului Dumnezeu, mintea noastră se înaripează și de la mii de ani lumină, încercăm să vedem capodopera Creatorului.
Ca să mărturisești pe Domnul Dumnezeu, este necesar ca să-L cunoști și recunoști, în viața de fiecare zi și nu ajunge doar singur să-L cunoști, ci să-L faci cunoscut în toată plenitudinea, oricărui ziditor de credință pe temelia certitudinilor.
Înainte de a se coborî Patriarhul Teoctist din Carpații sinaitici, părăsind liniștea chinoviei pentru a intra din nou în gâlceava zilei, lucru pe care-l va regreta mereu, toată viața sa (fiind martorul ocular al multor episoade din viața postrevoluționară a mult încercatului și dosăditului Patriarh!), Locotenența Patriarhală a înfeliat anumite teritorii din Arhiepiscopia Bucureștilor, și s-a alcătuit nou-reînființata Eparhie a Argeșului.
Tot mereu mă gândesc la ceea ce a dorit Duhul Sfânt, să ne spună nouă prin cuvintele lăsate prin versetul biblic: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!”
Când am scris acest titlu, mi-a venit în minte un episod în care Gheorghe Nenciu, Vicepreședinte al Departamentului Cultelor, într-un dialog cu mitropolitul Moldovei și Sucevei, Iustin Moisescu, deputat în Marea Adunare Națională și membru în Frontul Democrației și Unității Socialiste, îi cerea, pur și simplu, să-l ajute să ajungă și el deputat.
Să fii cel mai iubit dintre pământeni, cum a zis Marin Preda, nu este o treabă deloc uşoară, darămite a fi cel mai iubit sfânt din lume, cred că nu este mai puţin uşor, ci dimpotrivă.
Când era campania electorală în toi pentru alegeri în Parlament, Patriarhul Teoctist aștepta de la Profesorul de Istorie, Mircea Păcurariu de la Universitatea sibiană, un punct de vedere în problema reprezentării Bisericii Ortodoxe Române în viitorul Senat al Țării.
Prima întâlnire între patru ochi cu Patriarhul Teoctist a fost emoționantă. Nici n-am reușit să îngăimez vreun cuvânt că-l și aud, cu vocea lui tărăgănată și ca un ison îndelung:
Ce minunată lucrare are Domnul Dumnezeu cu noi, pământenii, copiii Săi, gândiți și întrupați din marea și absolută Iubire, arătată la vedere și ușor de perceput. Degetul ridicat de Dumnezeu spre a ne avertiza că am greșit este conștiința noastră trezită la realitate.
Pagina 68 din 104