Cu puțină răbdare, ne apropiem de finalul tabletelor prin care s-a arătat, pe scurt, genialitatea lui Vico Giambattista (1668-1714). Am putut citi din cugetările sale atât de valoroase.
Iată niște adevăruri explicative: „Guvernele trebuie să fie conforme cu firea oamenilor pe care îi guvernează!
Obiceiurile noastre și, mai ales, acela al libertății firești, nu se schimbă toate deodată, ci gradat, în timp îndelungat! Cei slabi vor legile, cei puternici le refuză, ambițioșii, pentru a lăsa urme, le promovează; domnitorii, pentru a egaliza pe cei puternici cu cei slabi, le proteguiesc.
Oamenilor le plac, înainte de toate să iasă de sub stăpânire și doresc egalitatea: iată plebele în republicile aristocratice, care, în cele din urmă, se schimbă în populare: apoi se căsnesc să învingă pe egali: iată republicile populare, fără frâu; din care nu ies tiranii; căci acolo sunt atâția tirani cât și îndrăzneți și molatici în cetăți; și aci plebele, dându-și seama de propriile neajunsuri, pentru a găsi îndreptare veniră să se salveze sub monarhii, și este legea „regia” firească cu care Tacit legitimează Monarhia romană sub August Împăratul.
Dreptul natural al ginților a ieșit cu obiceiurile neamurilor conforme între ele într-un simț comun, uman, fără nicio gândire și fără a lua de exemplu, una pe cealaltă. Această demnitate stabilește că Providența este ordonatoarea dreptului natural al ginților, pentru că ea este regina faptelor oamenilor!
Este de aur definiția pe care Ulpian o dă despre echitatea civilă: că ea este probabilă, totuși!
Oamenii cu mintea scurtă consideră ca drept atât cât s-a tălmăcit prin cuvinte.
Este o proprietate a celor Puternici de a nu lăsa să le scape cu nepăsare cuceririle făcute prin virtute, ci, din nevoie sau spre folos, să le recucerească încetul cu încetul și, cel puțin, pe cât pot face” (pag. 366).
Calinic Argeșeanul
