Vom continua să redăm, încă, pentru frumusețea gândirii lui Benedict (Baruch) Spinoza, câteva fragmente din lucrarea sa: Etica, elaborată în anul 1677:

„Unele persoane cred că Dumnezeu este cauza liberă, pentru că, după părerea lor, El ar putea face ca lucrurile ce sunt, în puterea Sa, să nu se producă: sau mai bine zis, să nu fie produse de Dânsul. Este ca și cum ar afirma cineva că Dumnezeu poate face ca din natura triunghiului să nu rezulte că suma celor trei unghiuri este egală cu două unghiuri drepte; sau ca dintr-o cauză dată să nu decurgă un efect; afirmațiuni pur și simplu absurde. Dar voi demonstra mai departe, chiar fără ajutorul teoremei precedente, că natura lui Dumnezeu nu comportă nici inteligență, nici voință. Știu că sunt numeroși cei care cred că pot demonstra că natura lui Dumnezeu este dotată cu cea mai înaltă inteligență și liberă voință. Într-adevăr, zic ei, noi nu cunoaștem vreo însușire – care să-I poată fi atribuită lui Dumnezeu – mai desăvârșită decât cele care constituie în noi înșine desăvârșirea supremă.

De altfel, chiar concepând că Dumnezeu posedă inteligența supremă, ei nu-L cred totuși în stare să realizeze toate lucrurile pe care le înțelege în fapt, căci ei își închipuie că admițând aceasta, ar distruge atotputernicia lui Dumnezeu.

Dacă, zic ei, Dumnezeu a creat toate lucrurile care sunt în inteligența Lui, El n-ar mai putea – după aceasta -  să creeze nimic altceva – ceea ce, după părerea lor, este contrariu atotputerniciei lui Dumnezeu. Astfel ei preferă să admită că Dumnezeu este indiferent față de toate și că nu există decât ceea ce i-a plăcut să creeze, în virtutea unui fel de voință absolută. Eu cred însă că am demonstrat destul de clar că din puterea absolută a lui Dumnezeu, cu alte cuvinte din natura lui infinită, au decurs în mod necesar și mai decurg încă în mod tot atât de necesar, lucruri infinite, în modificări infinite (adică tot ce există), tot astfel, după cum din natura triunghiului rezultă din vecii vecilor și pe vecii vecilor, că suma celor trei unghiuri este egală cu două unghiuri drepte. Pentru aceia atotputernicia lui Dumnezeu a existat ca un act din vecii vecilor și va persista cu aceeași actualitate în vecii vecilor. Și în felul acesta (după părerea mea, cel puțin) eu îi atribui lui Dumnezeu o atotputernicie mult mai desăvârșită!” (Etica, pag. 320)

Calinic Argeșeanul