Sfântul Vasile cel Mare, pentru mine și pentru cei ce-i cunosc viața sa, câtuși de fragmentar, a fost Sfântul Părinte care a postit cel mai mult dintre pământeni, vorbim de pământenii Vechiului Testament (Moise, Ilie, Ioan, prorocii și câți alții pe care noi nu-i mai știm pe nume nici azi. Cei din Noul Testament, o, Doamne Dumnezeule, doar Tu îi știi pe fiecare, cu ostenelile sale).

Avem de la Sfântul Vasile cel Mare îndemnuri absolute: „Voi, cei săraci, primiți postul, tovarășul vostru de casă și de masă! Cei ce sunteți slugi, primiți postul, odihna necontenitelor voastre osteneli! Cei bogați primiți postul, doctorul care vă vindecă bolile care vă vin din pricina prea multelor mâncăruri, postul care prin schimbarea mâncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăți din obișnuința cu ele! Cei bolnavi, primiți postul, mama sănătății voastre! Cei sănătoși primiți postul, păzitorul sănătății voastre! Întreabă pe doctori și îți vor spune că este primejdioasă o greutate prea mare. De aceea, doctorii micșorează, prin post, greutatea trupurilor, pentru ca nu cumva, din pricina îngrășării, să se curme puterea vieții; cu bună știință doctorii micșorează, cu postul, îngrășarea trupului, ca printr-un nou fel de hrană să-i dea libertate trupului, iar stomacului putere. Postul este, dar, folositor tuturor oamenilor și tuturor trupurilor, este potrivit pretutindeni: în case, în piețe, noaptea, ziua, în orașe și în pustie.

Așadar, pentru că postul ne dăruiește, în toate împrejurările vieții foloase atât de mari, să-l primim, după cuvântul Domnului: „Când postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. Ci tu, când postești, ungeți capul și spală-ți fața, ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti” (Matei 6, 16-18).

De multă vreme, cu orice preț, dorim să ne arătăm vitejiile duhovnicești și mai ales, că postim de nu mai putem. Se postește cu discreție, fără a ne lăuda și a bate toba, ca la începere de război.

Să nu fie osteneală puțină și fără calitate și laudă multă!

Calinic Argeșeanul