news        mail   location

 
 

Mănăstirea cea frumoasă a Sinaiei nu avea cimitir. Când am întrebat unde sunt înmormântaţi călugării, mi  s-a răspuns:

 

- În cimitirul oraşului Sinaia.

Nu mi-a convenit niciodată lucrul amestecat. Chiar dacă morţi suntem la fel – fără suflare – călugării trebuie să aibă cimitir, ca şi preoţii de mir, precum şi arhiereii.

La Cernica, în cimitirul mare din Insula Sfântul Nicolae, sunt aşezaţi în spaţii diferite: clerici şi creştini mireni, călugări şi arhierei. Se poate vedea o delimitare oarecare.

În cimitirul Bellu nu se prea ţine la astfel de rânduieli, acolo este o alee a scriitorilor români, bine delimitată. Cât despre preoţi şi arhierei, am văzut pe Calist, episcopul de Argeş, îngropat în mormântul familiei, precum şi mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Partenie Clinceni. Aşa ne-am găsit cu Înaltpreasfinţitul Casian, eu căutând ierarhii argeşeni, iar dânsul pe cei de la Dunărea de Jos.

Oricum, grija pentru cei plecaţi în Ţara de peste veac, trebuie să fie o prioritate a vieţii noastre. Aşa comunicăm cu ei. Este o coparticipare la ceea ce Dumnezeu a hotărât, întru veşnica Sa gândire.

Într-una din zile aud, ca din întâmplare, că în cimitirul oraşului Sinaia se vând locuri pe unde sunt îngropaţi călugării Mănăstirii.

Ne-am dus acolo. Am căutat prin tot cimitirul cruci, care să ne arate mormintele călugărilor ce nu mai sunt printre noi.

La administraţia cimitirului nu ştia nimeni nimic. Chiar se amuzau de întrebare. De zeci de ani nu mai murise nimeni. Semn rău. Era loc de tranzit. Să râzi un pic. La Sinaia nu se prea moare.

Tot umblând şi colindând şi pe la cruci privind, o femeie care-şi rânduia curăţenia la mormânt, ne întreabă curioasă:

- Dar ce căutaţi prin cimitir? Aţi mai fost o dată pe aici.

- Rândul cu mormintele călugărilor de la Mănăstirea Sinaia, îi răspund femeii, care ne-a fost de mare folos.

- Iată, aici este rândul cu morminte. De mult a fost o cruce, dar acum nu mai este. Ştim de la cei mai bătrâni. Pe aici n-a mai venit nimeni să întrebe, sau să aprindă vreun pai de lumânare. I-am mulţumit femeii binevoitoare.

Eram fericit. Semnul era dat de la Dumnezeu.

A doua zi, cu lopeţi, hârleţe, cazmale, sape şi alte unelte, ne-am îndreptat spre cimitirul orăşenesc. Am început a săpa un şanţ adânc de peste doi metri şi cu o lăţime de aproape un metru. Când eram gata să ne mâhnim că nimic nu găsim, o primă bucurie: un craniu aşezat pe o cărămidă, aşa cum se înmormântau de veacuri bieţii călugări.

Pe cărămidă era scris numele celui înmormântat. Aşa am găsit pe toţi călugării din cimitir, după pomelnicul Mănăstirii Sinaia, rămas de la înaintaşi.

După ce am reuşit să-i ducem la Mănăstirea Sinaia, i-am depus în Paraclis pentru slujbă de pomenire. După aceea, în sicrie, i-am aşezat în noul cimitir, întocmit în spatele mănăstirii din secolul al XVIII-lea.

Singurul care dormea sub streaşina chiliilor era stareţul Serafim Popescu, iar lângă biserica mare, din cetatea secolului al XIX-lea, se odihnea stareţul Paisie, căruia i-am pus un grilaj metalic şi o piatră de mormânt, potrivită veacului când s-a pristăvit.

Cum lucrurile nu rămân tainice, vestea mutării călugărilor şi înfiinţarea unui nou cimitir, chiar lângă mănăstire, a produs nedumerire şi întrebări de tot felul.

Ca să lămuresc lucrurile cum stau de fapt, am făcut un raport Patriarhului Iustin, cerându-i aprobare şi pentru mutarea lui Badea Cârţan, din cimitirul oraşului, în cimitirul mănăstirii.

M-am dus cu oarecare îndoieli, în audienţă.

- Mda! Tu te-ai apucat de mutat morţii? Se vede că n-ai de lucru. De ce nu te linişteşti? Ai primit aprobare pentru amenajarea noului cimitir? Dar de la Sanepid? Unde crezi tu că te afli?

- În audienţă la Preafericirea Voastră! mă reped eu cu vorba. Am căutat călugării în cimitir. I-am descoperit pe toţi după înscrisul pe cărămidă. Deja acolo se începeau lucrări noi la cavouri. S-au vândut toate mormintele călugărilor, fără să se ştie că este cineva îngropat acolo. Doar cărămizile de sub cap ne-au ajutat să depistăm numele celor decedaţi, neavând alte semne. Cred că era necesar acest lucru mai de mult, îmi închei argumentările, pe nerăsuflate.

- Mda! Ce mai ceri acum, zice Patriarhul vădit mişcat de situaţia nou creată.

- Să mutăm, cu aprobarea Preafericirii Voastre şi mormântul lui Badea Cârţan. E păcat să stea acolo în cimitir. Dă bine cu cultura pe care a răspândit-o şi se leagă mai bine de mănăstire. Acolo e mort. La mănăstire ar fi viu.

- Mda! Să-ţi vezi de treabă. Nu aprob mutarea nici unui Badea Cârţan. Ce ai tu cu el? Cu călugării mai înţeleg, dar cu mireanul de Cârţan, nu sunt de acord. Audienţa a luat sfârşit.

Simţeam că ameţesc. Am ieşit pe uşă, nimic zicând.

Ştiam că nu va fi de acord nici cu mutarea călugărilor. Dar ca să-l fac să nu-mi mai judece lucrarea, am băgat povestea cu Badea Cârţan.

Meşteşugul mi-a reuşit! Călugării stau în cimitirul mănăstirii, iar Badea Cârţan la locul lui, în cimitirul oraşului Sinaia.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Lucrarea lui Hristos în sânul Bisericii este una cât se poate de vie și actuală. Mântuitorul împodobește Biserica Sa cu mărgăritare de mare preț, care ne sunt modele de dragoste, înțelepciune și curaj. Sfântul Sofronie Saharov afirma că „prezența sfinților este de mult preț pentru întreaga omenire”.
Milostenia reprezintă jertfelnicia inimii. Dând celor săraci, inima noastră devine o adevărată jertfă adusă lui Dumnezeu. Cel care dă celui lipsit, nu face altceva decât să restituie bunuri la izvorul milei, care este Dumnezeu.
Ce este milostenia? Este inspirație divină: este iubire, este libertate, Milostenia este spiritul legii. Sfântul Apostol Pavel este cel care a descoperit spiritul legii; și ceea ce el numește ”milostenie”, dintr-o perspectivă divină, noi, dintr-o perspectivă omenească, numim ”dreptate”, spunea Victor Hugo.
În cadrul Concursului Național Catehetic „Hristos – Cuvântul care vindecă”, organizat în toate unitățile de învățământ din cuprinsul Eparhiei, în contextul declarării „Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, în Patriarhia Română, în biserica parohiei Glâmbocata a avut loc prima cateheză cu tema: „Sfinții Doctori: Nectarie de la Eghina, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul și Sfântul Luca al Crimeii”.
O inimă largă pentru semenii noștri revarsă cerul pe pământ, de aceea nu trebuie să legăm pâinea ce ar trebui să ajungă la sărac, ci trebuie să o lăsăm să ajungă înaintea noastră în cer.
Cred nestrămutat că, după atâta vreme cât am viețuit în frumusețea acestei lumi văzute, am ajuns să înțeleg că marele dar din lume dat omului este acela de a vedea pe Dumnezeu, Ziditorul Universului și a ne vedea pe noi înșine în toate tainițele gândirii, a inimii și a simțirii.
De când eram prunc, atunci când auzeam rostindu-se în jurul meu cuvintele: Dragoste și Iubire, nu numai că ciuleam urechile, dar asupra inimii aveam un șoptit tainic de văzduh, plin de cântec de îngeri și amiros de iasomie. În mintea mea au rămas cele două cuvinte, de farmec pline, până azi.
Când am văzut și auzit, cum Părintele Cleopa repeta cu un crescendo unic și cu modulație în voce, cuvântul Răbdare, mi-am adus aminte de Constantin Brâncuși, care, la un alt capăt al lumii, cânta cu fervoare, Aliluia, într-o sută de modulații! Cum s-ar spune: să-i fi tot auzit, cu uimire și câtă forță interioară te putea cuprinde!
Auzim mereu, în mediile eclesiastice, biserici, mănăstiri, școli și Facultăți de Teologie și chiar în vorbirea zilnică, pe alocurea, rostindu-se un cuvânt deosebit: smerenia!
Dacă am avea ochi duhovniceşti şi plini de agerime în a vedea la tot pasul cele orânduite de Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, ne-am minuna şi am striga din răsputeri, ca oarecând Profetul David, plin de Duhul Sfânt: „Mari şi minunate sunt lucrurile (lucrările) Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!” (Psalmul 103, 24).

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar