Aceste Cărţi ale Macabeilor ne arată un fapt istoric extraordinar: impactul iudaismului cu elenismul.
În numai 10 ani, Alexandru cel Mare a creat un vast imperiu. Acest imperiu se întindea din Italia şi până în Indii, din nordul Mării Negre până în hotarul de sud al Egiptului.
Murind prea devreme, fără un succesor, a lăsat la doi generali din armata sa vastul imperiu, împărţit astfel: Antioh generalul a creat regatul de Nord cu capitala în Antiohia, iar Ptolomeu, regatul de Sud, cu capitala în Alexandria. Cei doi generali şi urmaşii lor, timp de peste două secole, au continuat în parte politica lui Alexandru cel Mare. Acum s-a configurat în istorie, ceea ce se va fi numit mai târziu „epoca elenistică”.
Limba greacă va deveni limba oficială a tuturor locuitorilor, se vor înfiinţa şcoli şi instituţii, negoţul se va dezvolta enorm, bunăstarea economică va cunoaşte o sporire importantă şi va favoriza creşterea ştiinţelor: filosofia, matematicile şi fizica, dezvoltând istoria culturii.
Lucrurile aveau să decadă. Imperiul era prea întins. Căsătoriile mixte erau în floare şi impuse chiar de Alexandru cel Mare, care a obligat 9.000 de ostaşi să se însoare cu femeile asiatice, el însuşi căsătorindu-se cu fiica lui Darius al III-lea.
După cum se ştie, din vastul imperiu făceau parte atât evreii de acasă, din Iudeea, cât şi cei din diaspora, care aveau prin toate oraşele comunităţi compacte. Ei şi-au însuşit elenismul. Vorbeau şi scriau în limba greacă, participând la viaţa economică prosperă şi la noua cultură ce se impunea. Ei îşi pierduseră, oarecum, limba maternă şi atunci, pentru ei a fost tradusă Scriptura în limba greacă, Septuaginta. Această operă celebră a fost finanţată şi iniţiată de Ptolomeu al III-lea Filodelful.
Când globalizarea le-a cerut să-şi părăsească religia şi să renunţe la identitatea lor ca neam, răscoala fraţilor Macabei, a apărut ca mobil religios şi conservarea fiinţei naţionale.
Calinic Argeșeanul
