news        mail   location

 
 

Zidirea vieții lăuntrice pe temelii tari, ne asigură nouă, aici pe pământ, o împărtășire de har, care ne aduce bucuria unei fericiri pământești și cerești.

 

Cum am putea mulțumi Domnului Dumnezeu pentru darul pe care ni L-a făcut: „...Dumnezeu a trimis în lume pe Unul Născut, Fiul Său, ca prin El să avem viață” (I Ioan 4, 9), iar scopul omului, că are și el un scop unic și principal, este de a realiza întâlnirea cu Iisus Hristos și a se face unirea dintre Creator și creatură, ceea ce a făcut pe Toma d`Aquino să spună că aceasta ar fi toată fericirea omului, aici pe pământ, învățând și el de la Sfinții Părinți din Primăvara vieții Bisericii lui Iisus Hristos. Așa cunoaștem că viața lăuntrică, pe dinafară se arată spinoasă, dar în adâncul ființei este dulce.

Când eram elev la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, citeam cărți interzise în școală, cum a fost: „Viața și suferințele tânărului Werther” de Goethe, pentru a învăța cum se scriu scrisorile de dragoste, pe dinlăuntru, zic eu acum, dar mă bucuram de isprăvile cu viața lăuntrică a lui Don Bosco și chiar a celebrului misionar, parohul de Ars, Sfântul Vianney, care m-a fascinat prin viața lui lăuntrică așezată pe temelii solide. Pe el și pe profesorul meu și diriginte, Vasile Ignătescu, i-am luat de model pentru viața lăuntrică, lucrătoare și cu fața luminoasă ca soarele revărsat peste firea Pământului.

Mereu mi se spunea că, în viața pastorală, dar chiar și în viața de fiecare zi: „Se vede crucea, dar nu se vede mângâierea”, adică mai mult se simte și se trăiește în liniște și în adâncimea lăuntrului nostru sfințit de locuirea lui Dumnezeu.

Putem și noi să spunem că, după sacrele eforturi, în orice vreme purtăm în orice loc pe Dumnezeul inimilor noastre și Inima Dumnezeului nostru (ce bucurie eternă!). Și iarăși putem spune că viața lăuntrică este începutul bucuriei și fericirii cerești. De aceea, atunci și acum și-ntotdeauna Sfântul Epifanie ne-a îndemnat și ne îndeamnă, fără obosire: „Cugetă totdeauna la Dumnezeu și mintea ta va fi un Cer!”

Ar însemna că chemarea noastră la instruirea minții și hrănirea ei cu rugăciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi toți, ne duce la unirea, comuniunea noastră cu Dumnezeu, Cel Care ne-a gândit și ne-a întrupat și ne îngrijește viața, ca să nu ne prăpădim pe drum!

Calinic Argeșeanul

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar