news        mail   location

 
 

După înmânarea Decretului de recunoaştere, dorindu-se să mergem la Curtea de Argeş, Episcopul Gherasim a chemat o maşină, ca să mă ducă la noul loc aprobat ca reşedinţă. Pe drum maşina s-a oprit. Era prea bătrână. Nu se dorea scoasă de acasă.

 

Conducând ARO-ul Mănăstirii Cernica, l-am luat pe episcopul Gherasim spre Curtea de Argeş. Din când în când, se uita spre mine ca puiul la uliu.

- Te rog, să nu mă tratezi ca pe episcopul Roman. El e mai ciudat. De acum, nu mai avem încotro. Trebuie să lucrăm împreună. Ne place, sau nu ne place, asta-i situaţia.

Mă uitam la episcopul Gherasim cu o vădită milă şi înţelegere.

- N-am dorit niciun arhiereu ca ajutor! Doar anul trecut m-au pus episcop titular. Nici nu a trecut un an şi te-a trimis la Râmnic. Lumea nici n-a început să mă cunoască. Ei nu vor şti care-i episcopul titular cu adevărat.

- Nu voi veni la Râmnic niciodată. Lumea vă cunoaşte. De zece ani staţi în curtea Episcopiei. Acolo nu voi călca. Nu vă faceţi nicio grijă. Lumea va şti că Gherasim este Episcopul Râmnicului şi Argeşului, îi spun, asigurându-l de bunele mele intenţii.

Episcopul Gherasim se uita mirat la mine.

- Episcopul Emilian de la Alba Iulia, profesorul Mircea Păcurariu, Teofil al Clujului şi alţii, m-au sfătuit să am o colaborare model cu Prea Sfinţia Voastră. Nu vă faceţi griji, vă spun încă o dată. Din partea mea nu veţi avea nicio supărare. Timpul vă va lămuri cu prisosinţă, adaug eu spre liniştea îngrijoratului episcop, care a păţit multe supărări la Galaţi şi la Râmnic, timp de zece ani.

Tot vorbind, ajungem la Curtea de Argeş. Ne închinăm la Sfânta Filoteia şi apoi se vizitează noua reşedinţă a proaspătului arhiereu. Patriarhul Iustin a hotărât să se pregătească întreaga aripă de nord a Palatului Episcopal. Se lucra de zor. Era noiembrie. Deja se lăsase frigul. Stareţul Ilarion a fost mutat în Pavilionul 7, în nişte camere mici şi cu igrasie, de asemenea şi maicile Claudia şi Magdalena, care mă osândeau cu gura mare.

Îmi dădeam seama că merg în mijlocul unui personal ostil. Şi era, oarecum, îndreptăţit. Să te muţi în pragul iernii? Era prea de tot! Dar cu Iustin, nu se glumea. Iar eu, mă victimizam în sinea mea, spunându-mi că numai eu sunt vinovat de toate supărările de care se plângea obştea monahală argeşană, acceptând să fiu arhierit.

Stareţul nici n-a vrut să ne vadă. Când ne-a zărit, a şi dispărut în casă. Am înţeles obida la care a fost supus el, care dorise aşa de mult să ajungă arhiereu pe vremea Patriarhului Justinian.

În aceeaşi zi, spre seară, ne-am îndreptat spre Râmnicu Vâlcea. Grijuliul titular mi-a arătat o chilie frumoasă, în casa Sfântului Calinic, în stânga clopotniţei.

- Maică Ghelasia, de acum vei avea în grijă pe Prea Sfinţitul Calinic, fratele meu întru arhierie. Va locui în chilie, iar aici, în sufragerie, va lua masa. Este spaţiul pe care-l va ocupa mereu, cât stă la Râmnicu Vâlcea, îşi arătă bunăvoinţa episcopul titular.

M-am odihnit în noua casă. Sobrietatea chiliei, curăţenia exemplară, spaţiul îndeajuns de potrivit şi mai ales, Maica Ghelasia, m-a impresionat prin seninătatea şi sinceritatea pe care o manifesta.

A doua zi s-a făcut planul desfăşurării programului din 17 noiembrie cu hirotonia întru arhiereu şi agapa care se va da cu acel prilej.

Pentru că era în Postul Crăciunului, deja se punea problema aducerii peştelui de la Tulcea. Aşa m-am pornit la drum şi am adus un transport de felurite soiuri de înotătoare, care vor mulţumi pe participanţii prezenţi la ziua hirotoniei!

Se aştepta, aşadar 17 noiembrie!

Ziua Sfântului Grigore Taumaturgul!

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar