news        mail   location

 
 

Să fii cel mai iubit dintre pământeni, cum a zis Marin Preda, nu este o treabă deloc uşoară, darămite a fi cel mai iubit sfânt din lume, cred că nu este mai puţin uşor, ci dimpotrivă.

 

Tot m-am întrebat, cum de a ajuns Sfântul Nicolae celebru? Şi tot gândind aşa, a început să ne fie drag şi să avem bucurie în inimă, atunci când îi pomenim numele. Iar acum, când se prăznuieşte ziua lui cea scumpă, Sfântul Nicolae mi-a desluşit mintea şi înţelesul numelui de Nicolae.

În limba greacă numele sfântului se compune din două cuvinte nicos (luptător, învingător) şi laos (popor), ceea ce ar însemna, după cum singuri vedeţi: învingător de popoare! Cine poartă în plenitudine acest nume din veac? Chiar Iisus Hristos! Şi iată că Sfântul Nicolae este copilul lui Dumnezeu al cărui nume, prin vrerea lui Iisus Hristos, este cunoscut până la marginile lumii. Când spun aceasta, am în vedere faptul, că toate neamurile lumii prăznuiesc în luna decembrie, luna cadourilor! Ce să însemne aceasta, dacă nu chiar recunoaşterea mondială a Sfântului Nicolae?

Iată, spre marea noastră bucurie, Sfântul Nicolae (+340) a biruit veacurile, prin darul lui Dumnezeu, făcând mari şi multe minuni până azi şi până în veac, atât cât vom fi pe acest pământ. Cred că fiecare dintre noi, dacă s-a rugat doar un pic, a primit imediat ajutorul lui efectiv. Nu pot să nu spun şi de data aceasta minunea pe care eu însumi am văzut-o la Mănăstirea Sinaia, prin anul 1980.

Restauram biserica mănăstirii şi schela închiriată de la Primăria oraşului costa 13.500 lei grei şi mi s-a impus s-o achităm rapid că altfel vor fi penalizări. Nu aveam nimic în tolbă, era aproape Crăciunul, de mâncare nu era şi mai aveam şi această belea. Cuprins de jale mare, m-am dus în biserică şi îndreptându-mă spre icoana Sfântului Nicolae (donată de Carol I, regele românilor, mănăstirii, el primindu-o de la ţarul Rusiei în dar!), i-am zis, precum auziţi: Sfinte Nicolae, tu nu vezi ce necazuri avem? Tu stai aici în biserică, ai icoană scumpă, candela îţi luminează faţa, căldură este, iar noi n-avem de mâncare şi pe deasupra Primăria nu ne iartă de datorie! Vezi, caută şi tu acolo în traistă şi dă-ne barem praful care a mai rămas din darurile date altora.

M-am mai uitat o dată în ochii Sfântului Nicolae şi dintr-odată m-a apucat o sfială de-mi pocnea obrazul de ruşine, gândindu-mă că n-am făcut o rugăciune sfântului, ci un reproş. Şi aşa am ieşit grabnic din biserică să nu mă trezesc cu vreo palmă din partea sfântului, zicându-mi, fără ocolişuri, că halal să-mi fie de aşa rugăciune. A doua zi să vezi minunea, cei 13.500 de lei s-au adunat până la ora două, după masă. De la Bucureşti, au venit zece mii de lei, de la persoane diferite. Când i-am întrebat cum de au trimis la Mănăstirea Sinaia ajutorul, mi-au spus, spre uimirea mea, că noaptea le-a apărut în vis Sfântul Nicolae şi le-a spus să trimită ajutor grabnic la Mănăstirea Sinaia! Am rămas uimit de ajutorul imediat, chiar dacă rugăciunea lui Calinic a fost cât un bob de mic.

Dumnezeu, prin Sfinţii Săi, ajută grabnic doar celor în stări absolut de limită, adică atunci când noi nu mai putem face nimic cu puterile noastre slăbănoage. Strigătul la Dumnezeu este auzit şi minunea se săvârşeşte. Este, aşadar, necesară legătura de inimă între om şi Dumnezeu. Dar, Doamne, câţi dintre noi nu am primit semnul minunii lui Dumnezeu? Dacă le-am scrie fiecare, ar fi o bucurie pentru cei care vor veni după noi! Ar fi o speranţă!

Deci, fiecare la scris minunile de care ne-a învrednicit Dumnezeu!

Doamne, binecuvântează-ne pe toţi, iar azi, îndeosebi, pe cei care poartă numele Sfântului Nicolae! Tuturor, mulţi şi buni ani cu sănătate şi pace!

Calinic Argeșeanul

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar