news        mail   location

 
 

M-am bucurat din toată inima când am citit și recitit o cugetare de rădăcină „românească”, deși este potrivită tuturor popoarelor care sunt și rezistă, adică: „Avem mereu aceeași vârstă în interior!”

 Așa a scris inima unei cucoane, mai de multă vreme (Gertrude Stein). Tocmai aici este punctul arhimedic, în interior, în inimă, în ființa noastră, în credința noastră limpede și curată în Părintele Luminilor, Domnul Dumnezeul nostru.

Pentru Idealul Național, românii au un Calendar special, l-am putea numi: Calendarul Idealului Național, așa cum au toate neamurile. În acest Calendar, de multă vreme, de peste o sută de ani, sunt așezați de îngeri, cu propriile lor mâini și apărați de evantaiul aripilor de argint și lumină, toți cei care au gândit și au luptat pentru ginta noastră românească. Gândul m-a dus la Sfântul Nicolae din Bălceștii Vâlcii, și mai cu seamă, la un alt „sfânt al preacuratului ghiers românesc”, Mihai Eminescu, așa cum l-a „sanctificat” dintr-o trăsătură de condei, poetul Tudor Arghezi.

Am citit și recitit acum o carte: „Omagiu lui Mihai Eminescu”, tipărită în anul 1909, la București, iar la pagina 138, se poate citi fără eforturi, dintr-o răsuflare: „Eminescu și Idealul național, un extras din romanul „Geniul pustiu”, un roman din tinerețea poetului național.

Iată conținutul textului din vremea aceea tulbure și nesigură: „Schimbați opiniunea publică, dați-i o altă direcțiune, răscoliți geniul național – spiritul propriu și caracteristic al poporului – din adâncurile în care doarme (se cântă în fiecare dimineață Deșteaptă-te române), faceți o uriașă reacțiune morală, o revoluțiune de idei, în care ideea de românesc, să fie mai mare decât uman, genial, frumos, în fine, fiți români, români și iară români”.

Și în acelaș spirit specific marelui poet național, continuă șirul ideilor: „O! Nu trebuie oameni mulți pentru asta...Spiritul public este fapta puținilor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu în stare să farme oceanul cugetărilor omenești, o singură volbură gigantică, care să se înalțe din fundul abisului mării până în sus în nourii gânditori din cerul luceafărului ce se numește geniu.”

Mihai Eminescu și cu Sfinții Națiunii Române, au privit din ceruri și au sprijinit ceea ce s-a săvârșit în anii 1916-1918, cu jertfe uriașe, făurindu-se Unirea cea mare a pruncilor lui Dumnezeu, din Grădina Maicii Domnului.

Acum nu este necesar să „răscoliți geniul național” cum cerea Mihai Eminescu și să ne tulburăm rostirea, voința și inima! Avem de lucru în Grădina Maicii Domnului, Dacia Edenică, așa cum o numește în cartea sa, cu același titlu, scriitorul hăruit, Miron Scorobete și să veghem ca în pace, să rodească jertfa care a dus la Sfânta Unire!

Să nu se supere nimeni, nici să se îngrijoreze că „Unirea cea Mare” ar face vreun rău cuiva, înlăuntru și în afara țării. Neamul Românesc este pașnic și în Vatra Românească au viețuit mereu și vor viețui toți pruncii lui Dumnezeu, fără deosebire!

Câtă iubire și respect dăm altora, atâta vom primi!

Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți, ca pe frați de o mamă, Maica Domnului!

Să nu uităm Cuvântul Domnului Iisus: „Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”!

Calinic Argeșeanul

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar