news        mail   location

 
 

Dintru începuturi, fiii acestui pământ au încercat în decursul timpului, încearcă mereu și nu se vor odihni nici în timpurile ce vin, să se ostenească spre drumul care duce la desăvârșire.

 

Deseori, unii dintre marii sfinți sau sihaștri au auzit citindu-se din Sfânta Scriptură, Evanghelia care spune: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea vino și urmează-Mă” (Matei 19, 21).

Așa a fost binecuvântat de Dumnezeu ca să audă și Preacuviosul Părintele nostru Antonie cel Mare, de neam egiptean, din satul Come, de lângă vestita cetate Heracleopolis, din Egiptul de Sus, fiind născut către anul 250 din părinți creștini, trăind pe vremea lui Dioclețian și Maximian, ajungând până în zilele binecredinciosului împărat Constantin și a feciorilor lui.

Când n-a împlinit încă 20 de ani, părinții tânărului Antonie au trecut la cele veșnice, rămânând orfan dimpreună cu sora sa, moștenind o mare avere, pe care a împărțit-o la săraci, oprind pentru sora sa și pentru sine decât cele de trebuință, el făcându-se pustnic, povățuindu-se după viața pustnicilor din apropierea satului natal.

Numele său a ajuns până departe, vorbindu-se despre rugăciunile, posturile și ostenelile sale zilnice. Văzând aceasta ca o ispită, s-a mutat mai departe, locuind într-un cimitir păgânesc, având grele ispite și lupte. Atunci când au mai venit raze de ușurare de la Domnul, încurajat a zis: „Unde erai, Doamne, când mă luptam? Domnul i-a răspuns: Eram lângă tine și te ajutam”. Și atunci era cam la vârsta de 35 de ani.

Căutând și mai mult liniștea și singurătatea, s-a suit la munte, într-o cetățuie părăsită, în care închizându-se, cineva îi aducea pâine uscată de două ori pe an, petrecând în aspră pustnicie și stăruitoare rugăciune douăzeci de ani, unde Dumnezeu l-a învățat toate tainele. Vestea s-a dus până departe și pustia s-a umplut de colibe cu monahi. El le zicea: „Nimic din lume să nu cinstiți mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preț veșnic: că puțin dai și însutit primești. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm și să ne bucurăm ca niște mântuiți că Dumnezeu este cu noi!”

Atunci când prigoanele lui Maximian împotriva creștinilor se întețeau, fericitul Antonie cobora din munte cu ucenicii săi la Alexandria Egiptului, mărturisind credința în Dumnezeu și întărind pe cei care pătimeau pentru Hristos. Și din nou stând în singurătate, Dumnezeu lucra vindecări minunate prin el. Văzând însă că se risipește peste măsură de mulțimea de oameni, de prea mulți bolnavi și monahi, s-a mutat de îndată într-o singurătate și mai adâncă, într-un munte înalt, dar, din când în când, cobora la poalele muntelui pentru întărirea oamenilor din lume și a monahilor care se adăugau zi de zi în pustia antoniană.

Vestea minunată despre Sfântul Antonie a ajuns și la urechile lui Constantin Augustul și la feciorii lui, care doreau un cuvânt de folos de la el. Iar el refuzând ca să-i vadă, le răspundea și-i ruga ca să fie iubitori de oameni, de dreptate și de cei săraci, spunându-le: „Păziți predania părinților și credința cea dreaptă în Domnul Hristos!”

Înainte de a-și da obștescul sfârșit, fericitul Antonie a luat pe doi din ucenicii săi, sus în munte, și-i povățuia: „Nu pierdeți pustnicia și pomeniți învățătura și sfaturile mele”,  rânduind ca haina sa să-i fie dată Sfântului Atanasie din Alexandria și cojocul său, episcopului Serapion, iar locul mormântului său să nu-l știe nimeni dintre muritori.

Împlinind 105 ani, fericitul Antonie s-a mutat la Domnul, iar viața lui a scris-o Sfântul Atanasie cel Mare, cel care știa bine pe Sfântul Antonie, pe care lumea l-a numit ca Patriarhul și Dascălul cel adevărat al pustniciei creștinești.

Atunci și până azi și de-a pururi, Sfântul Antonie ne întreabă pe fiecare dintre noi: „Ești păcătos? Pocăiește-te, că de nu, în primejdie ești de a merge cu diavolul, în veșnica pierzanie a gheenei, nu că ai greșit, că toți greșim și nu-i nimeni fără de păcat, decât numai unul Dumnezeu, ci pentru că n-ai voit a te pocăi și ruga judecătorului Dumnezeu înainte de sfârșitul tău. Iar dacă vei fugi de păcat, vei plăcea Domnului, o, de câte bunătăți te vei îndulci! Pentru că întorcându-te la El înainte de sfârșit, vei afla pe Judecătorul milostiv și te vei învrednici fericirii și cu îngerii cei luminați te vei sălășlui, unde este frumusețea cea negrăită a tuturor celor împăcați cu Dumnezeu și veselia cea pururea fiitoare.”

Citim în Istoria Bisericească a lui Socrat (cartea 4, cap. 23) că oarecare înțelepți au venit la dreptul Antonie și plini de sine i-au zis: „Cum rabzi, o, Părinte, lipsit fiind de mângâierea de la citirea cea din cărți?” Și a răspuns Antonie către dânșii: „Cartea mea, o, filosofilor, este firea celor văzute și deschisă îmi este, oricând voiesc și citesc într-însa.”

Multe cărți s-au scris despre fericitul Antonie și se vor mai scrie. Cine dorește să știe mai mult este îndemnat să citească viața marelui ascet scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare, să deschidă Patericul și Filocalia, vol. I, care începe chiar cu viața și povețele Sfântului Antonie, care rămân pururea proaspete și de folos sufletesc, așa cum se poate citi mai departe: „Omul cu adevărat rațional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor și să-I placă; și numai la aceasta își deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru o așa mare purtare de grijă și pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viață. Pentru că este nepotrivit să mulțumim pentru sănătatea trupului doctorilor care ne dau leacuri amare și neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulțumim pentru cele ce ni se par nouă grele și să nu cunoaștem că toate ni se întâmplă cum trebuie, spre folosul nostru și după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoștința și credința cea către Dumnezeu stau mântuirea și desăvârșirea sufletului!” (Filocalia, vol. I, pag. 17).

Calinic Argeșeanul

Parohia argeșeană Rucărul de Sus și-a sărbătorit astăzi ocrotitorul spiritual. În această zi de mare bucurie, credincioșii au primit în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul. Chiriarhul a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
În duminica a cincea din Postul Mare, cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, Sectorul Cultural și Comunicații Media din cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a organizat un concert de pricesne și muzică bizantină, intitulat: „La umbra Crucii Tale”.
În ziua de 19 aprilie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Curtea de Argeș, în care parohiile din cercul nr. I pastoral: Albești Pământeni, Albești Ungureni, Bărăști, Cicănești I, Dobroț, Înălțarea Domnului, Sfinții Împărați, Sfântul Vasile și Sfinții Voievozi, au oferit credincioșilor pachete cu alimente.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -Biroul de Cateheză a organizat jurizarea Concursului Național Catehetic ”HRISTOS – CUVÂNTUL CARE VINDECĂ”, ediţia a XVI-a, la nivel de protoierie.
Filosoful și omul de știință Blaise Pascal a spus și în scris: „Iată unde ne duc cunoștințele noastre despre natură. Dacă nu sunt adevărate, atunci nu există adevăr pentru om și dacă sunt adevărate, omul găsește în ele un obiect de umilire; este silit să se înjosească într-un fel sau altul.
Spaţiul cosmic de primăvară se revarsă asupra pământului cu mari binecuvântări, din mila cea neînserată a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacă imnologii noştri, ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecărui anotimp, dacă nu chiar fiecărei luni din cele 12 ale anului.
Când am auzit, dar și când am citit despre Blaise Pascal (1623-1662), dar mai ales când Arhidiaconul Profesor Ioan Ivan, Directorul Seminarului Teologic din împărația Mănăstirii Neamț, a pus pe un meșter tâmplar de a construit tăblițe sprijinite pe niște piciorușe înfipte în solul grădinii și prin calea aleilor, pentru a fi văzute de noi, tinerii elevi, cu mintea nevinovată, atunci, mai mult, văzând citate și din filosofia și Înțelepciunea sfântului savant, l-am iubit pentru totdeauna.
Sfânta Maria Egipteanca se năştea prin anul 375 din părinţi bogaţi. La 12 ani îşi începe viaţa de scădere morală, ducând în toate ispitele tinerii dornici de petreceri scandaloase. Era de o mare frumuseţe şi pe la 15-16 ani ajunsese celebră prin comportamentul ei de fiecare zi.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar