news        mail   location

 
 

Când m-am gândit să devin călugăr la Sihăstria, prin anul 1964, am fost respins. Era mare spaimă cu Decretul 410 din anul 1959. Nimeni nu mai îndrăznea să primească pe cineva tânăr în mănăstire.

 

Orice abatere era sancţionată aspru. Aşa a păţit şi Caliopie Apetri, stareţul Sihăstriei. Om voinic, integru, învăţat şi pios, ca fiind un strănepot al lui Creangă. Călugărise prin 1971 mai mulţi inşi fără aprobare. A fost urgent destituit şi trimis la Văratec, ca duhovnic, unde a şi murit.

Povestea frumos. Se înflăcăra. Era un haidamac de călugăr, de te înspăimântai când îl vedeai, dar când îşi depăna amintirile cu parfum de iasomie, devenea ca un înger cu aripile rupte.

Dar pentru a nu mai întârzia cu povestirea de la Râmnic şi Argeş, voi spune că, atunci când am călugărit 13 rasofori la Mănăstirea Turnu şi 7 la Frăsinei, imaginea stareţului Caliopie Apetri, mi-a apărut în toată maiestatea sa.

Gherasim episcopul era plecat. La Turnu am fost de mai multe ori. Acolo am văzut personal îndestulător. Seara, la vecernii, Teoctist stareţul, îmi spune că ar avea vreo câţiva vieţuitori pentru a fi tunşi în monahism.

- Mai tundeţi şi pe rasoforul Visarion. Mai am şi pe Ioanichie, că tare-i bun şi ascultător. Iată că vine şi al optulea. Nu vă supăraţi, mai am doi. Dacă mai aduc trei, sunt prea mulţi? Aşa a tot adus, unul câte unul, până s-au făcut treisprezece. Nu se mai văzuse o ispravă ca aceea.

Vestea s-a dus peste tot. La Frăsinei erau mulţi rasofori şi fraţi netunşi în monahism. Sunt invitat de statornicul stareţ Neonil să merg să fac o bucurie şi la chinovia condusă de el.

Seara, cu lumini aprinse şi candele veghetoare, au fost primiţi în rândul călugărilor şapte vieţuitori. Astfel s-au făcut douăzeci la număr!

Eram fericit. Chipul stareţului Caliopie Apetri de la Sihăstria îmi zâmbea nevăzut. Nu-mi păsa ce se va întâmpla mai departe.

N-am ştiut ce vâlvă s-a făcut cu astfel de „fabricaţie” monahală. Oricum, era o mare încurajare. Eram privit cu bucurie şi multă speranţă. Unii mi-o spuneau direct. Dar simţeam şi eu cum umblă ploile. Când credeam că s-a uitat povestea cu cei douăzeci călugăriţi, aud pe Prea Sfinţitul Gherasim:

- Trebuie să mergem la Bucureşti să dăm seama la Departamentul Cultelor. M-a sunat preşedintele Ion Cumpănaşu.

- Nu merg la niciun Bucureşti, a fost răspunsul meu prompt şi hotărât.

- Aşa! Aşa! Trebuie să mergi. N-am călugărit eu douăzeci de inşi odată. Acum vei da seama. Eu n-am aprobat aşa ceva.

La insistenţele sale, ne-am pornit la drum, dar nu înainte de a ne pune la punct cu prevederile din Statutul Bisericii. Intrând pe holul care ducea sus la Cabinetul Preşedintelui, episcopul Gherasim zice, în şoaptă:

- Ce rugăciune spui tu?

- Tatăl nostru, că-i mai scurt!

- Bine, atunci eu zic: Împărate ceresc!

Şi aşa, în tăcere, fiecare cu ruga în sân, am ajuns la Ion Cumpănaşu, care era speriat peste măsură de isprava de la Râmnic şi Argeş, care umpluse ţara monahală.

După bineţe, suntem poftiţi să ne aşezăm.

- Aşa! Aşa! Eu am aprobat călugăririle toate şi fratele meu întru arhierie le-a săvârşit, după cum aţi auzit. Avem dreptul după Statut să facem astfel. Iată articolul şi aliniatul. Se uită şi Cumpănaşu. Dă din cap. Se mai uită încă odată.

- Aveţi dreptate. Să-mi notez şi eu. Trebuie să raportez sus. Prea mulţi s-au călugărit dintr-odată. Asta înseamnă o încercare de a demonstra forţa monahală într-o ţară atee.

- Aşa! Aşa! S-o crezi dumneata pe asta! Nimeni nu s-a gândit aşa. Noi avem nevoie de vieţuitori. Rămân mănăstirile goale, se apără cu vehemenţă Gherasim.

Mă uitam cum Moş Gherasim, se răcăduia la Cumpănaşu, care tot citind la articole şi aliniate s-a lăsat păgubaş de povestea celor douăzeci, cu chip îngeresc.

Am coborât amândoi. Fiecare cu gândurile lui. Trăgeam cu coada ochiului la îndârjitul episcop, care acum era încă o dată de înalt. Îmi dovedise că-i bun la drum şi un veritabil camarad.

L-am socotit ca pe un bun prieten, care nu s-a dezminţit, mai ales, atunci când era greu şi complicat.

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În duminica a cincea din Postul Mare, cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, Sectorul Cultural și Comunicații Media din cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a organizat un concert de pricesne și muzică bizantină, intitulat: „La umbra Crucii Tale”.
În ziua de 19 aprilie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Curtea de Argeș, în care parohiile din cercul nr. I pastoral: Albești Pământeni, Albești Ungureni, Bărăști, Cicănești I, Dobroț, Înălțarea Domnului, Sfinții Împărați, Sfântul Vasile și Sfinții Voievozi, au oferit credincioșilor pachete cu alimente.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -Biroul de Cateheză a organizat jurizarea Concursului Național Catehetic ”HRISTOS – CUVÂNTUL CARE VINDECĂ”, ediţia a XVI-a, la nivel de protoierie.
Când facem milă cu cel nevoiaș, inima ni se face ușoară și căpătăm îndrăzneală în rugăciune. Când miluim pe cel sărman, dispar gândurile cele rele și simțim că suntem din nou fiii lui Dumnezeu.
Spaţiul cosmic de primăvară se revarsă asupra pământului cu mari binecuvântări, din mila cea neînserată a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacă imnologii noştri, ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecărui anotimp, dacă nu chiar fiecărei luni din cele 12 ale anului.
Când am auzit, dar și când am citit despre Blaise Pascal (1623-1662), dar mai ales când Arhidiaconul Profesor Ioan Ivan, Directorul Seminarului Teologic din împărația Mănăstirii Neamț, a pus pe un meșter tâmplar de a construit tăblițe sprijinite pe niște piciorușe înfipte în solul grădinii și prin calea aleilor, pentru a fi văzute de noi, tinerii elevi, cu mintea nevinovată, atunci, mai mult, văzând citate și din filosofia și Înțelepciunea sfântului savant, l-am iubit pentru totdeauna.
Sfânta Maria Egipteanca se năştea prin anul 375 din părinţi bogaţi. La 12 ani îşi începe viaţa de scădere morală, ducând în toate ispitele tinerii dornici de petreceri scandaloase. Era de o mare frumuseţe şi pe la 15-16 ani ajunsese celebră prin comportamentul ei de fiecare zi.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar