news        mail   location

 
 

Când era iarnă, mama torcând fir din fuior de cânepă, iar eu depănând la gheme, îmi povestea câte ceva despre popa Dobre, cum i se mai zicea Părintelui Nicolae.

 

Era un preot ticluit. Se purta sobru, cu barbă mare şi pălărie cu boruri late ca ale lui Calistrat Hogaş. Mergea ţeapăn de drept pe drum şi în costumaţie preoţească, fără niciun cusur.

Copiii îl aşteptau să-l întâlnească. Avea Părintele Nicolae o geantă mare, plină cu biscuiţi, zahăr şi bomboane. Toţi se apropiau cu sfiiciune, sărutându-i mâna dreaptă după care primeau doritele daruri din geanta burduhănoasă.

Într-una din zile, mama şi cu alte fetiţe s-au dus, pâş-pâş, pe lângă gardul uliţei din grădina popii şi se uitau printre scânduri să vadă ce este dincolo. Pe un scaun stătea bătrânul preot Nicolae şi culegea cânepă, făcându-o snopi pentru a fi dusă la topit. Din când în când îşi ştergea sudoarea cu mâneca suflecată.

Mai târziu, când s-a dus la spovedanie, se uita de sub epitrahil la mâna popii Nicolae şi a văzut degetele galbene de tutun precum şi mustaţa. Dintr-o dată aude:

- Spune, Ileană, lapte ai mâncat?

- Am băut câteva căni, Părinte, şi-mi pare rău!

- Ia spune-mi, vaca ce mănâncă?

- Fân mănâncă, Părinte!

- Bravo, Ileană! Atunci laptele-i de post şi l-a făcut Dumnezeu ca tu să-l mănânci.

- Spune-i lui mumă-ta să-mi aducă un picior de porc să-l fac săpun, auzi?

- Aud, Părinte! Şi-a luat-o tot într-o fugă spre casă. Era Ajunul de Crăciun. Când Părintele Nicolae mergea cu icoana, se auzea pe drum cântând: Naşterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru… Mama, de frică s-a urcat în podul casei şi s-a ascuns după hornul sobei.

După ce s-a sărutat icoana de către cei ai casei, zice părintele Dobre:

- Ei, Varvară, unde-i Ileana cea micuţă şi isteaţă?

- O fi pe aici, Părinte, pe undeva, îi zise mama vitregă.

- Ţi-a spus ca să-mi aduci un picior de porc pentru săpun?

- Mi-a spus, Părinte, dar încă n-am tăiat purcel anul acesta.

- Bine, ai să aduci la anul şi primind un fuior de cânepă se îndepărtă de casă.

De după coşul sobei, coboară mama încă plină de frică, auzind glasul baritonal ce se pierdea pe uliţă la vale.

Era prin anii ’50 ai secolului trecut, când priveam din depărtare convoiul ce însoţea sicriul cu popa Dobre, aşezat în carul cu patru boi. Se îndrepta spre cimitirul din dealul bisericii.

Clopotele sunau a jale. Babele grele de picioare, stăteau pe bancă lângă poarta casei şi povesteau cât de bun şi darnic a fost Popa Dobre.

Una dintre ele, cu glas pios, zicea:

- Vai, ce bun popă a fost! N-om mai avea noi niciodată aşa Părinte. Câte cârmoji mi-a dat ani de-a rândul. Nici de săpun nu am dus lipsă. Bun săpun! Făcut de doamna preoteasă Ileana, că deh, noi femeile nu prea ştim să facem săpunul aşa de bun. Doar de gură nu ne întrece nimeni!

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar