news        mail   location

 
 

Într-una din zile, tata m-a chemat afară lângă un trunchi de copac, pe care se crăpau lemnele. O bardă stătea înfiptă cu coada oblic. Am început să mă îngrijorez. Dintr-odată îl aud zicând ritos:

 

- Băiete! Cum sunt pătrunjelul, mărarul, cartofii, fasolea, ceapa, usturoiul şi celelalte legume făcute de Dumnezeu?

- Bune sunt toate, răspund eu aproape tremurând!

- Bine, atunci! Dacă strici ce a făcut Dumnezeu şi nu iese mâncarea bună îţi voi tăia capul cu barda, auzi? 

- Aud! Am îngăimat abia ţinându-mă pe picioare. De atunci am căpătat o mare sperietură. Mă gândeam să fug de acasă. N-am scos niciun cuvânt câteva zile. Norocul meu era că tata mergea la lucru. Făcea case din lemn cu vărul lui, Ion Acatrinei. Tot lucrând case în sat, ei mâncau felurit şi bucate iscusit gătite, iar eu nu mă puteam număra printre meşterii bucătari.

Nu aveam tăria să fug de acasă. Mă străduiam să fac tot felul de combinaţii culinare ca să nu mai aud reproşuri, dar nici să mai văd barda înfiptă-n buturugă a ameninţare.

Ca să ştiu cam ce mănâncă pe la locul de muncă, pe unde lucra tata, într-o zi m-am apropiat de bucătărie, chiar în timpul mesei. Îl aud pe Ion Acatrinei zicând printre pufăiturile ţigării aprinse, fornăind pe nas:

- Bre, Haralambie, eşti un tiran cu Costică! De ce faci mofturi la mâncare?

- L-am speriat puţin ca să nu uite. Nimeni nu face borşul mai bine ca el. Nu ştiu ce pune, ce adaugă, ce foloseşte pentru acrit. E un iscusit la bucătărie. Ne ajută. Mamă-sa e fericită, că poate să facă şi alte treburi. Cu gătitul mesei e o greutate mare şi nici nu se cunoaşte că faci ceva şi e mare pierdere de timp.

- Păi vezi, vere! Mai uşor cu aspreala că o să fugă de acasă.

Când am auzit şi laude şi profeţii nu am mai stat o clipă. Am şters-o uşurel pe coastă în jos şi am fugit spre casă. Eram fericit. Nu mă mai temeam. M-am aşezat pe lucru. Bucatele ieşeau din ce în ce mai bune.

Ceva mai greu era când trebuia să duc mâncarea în oale mari, tocmai la munte, când se lucra la fân. Se iubeau bucatele calde şi nu încălzite de două sau trei ori. Se pierdea gustul şi osteneala era cumva pe degeaba.

Îmi aduc aminte de bunătăţile făcute din cartofi noi cu unt de oaie. Doamne! Ce bucurie să guşti aşa minune! Borşul de cartofi acrit cu zarzărele ce dau în pârgă. Omleta cu unt de vacă împănată cu muşchi şi cârnat tăiat rotiţe, dat prin mărar bătut cu lapte. Varză la cuptor cu costiţă de purcel. Fasole păstăi prăjite în oloi din sămânţă de cânepă. Dar plăcintele făcute cu brânză la cuptor? Acum îmi dau seama ce vremuri de criză erau. Şi totuşi… aveam de toate în gospodăria noastră, numită săracă. Iarna, garniţa era la mare putere. Scoteai repede şi puneai în cratiţă untură de purcel, care cuprindea, colea, muşchi tăiat felii, cârnat scurtat, slănină făcută jumări la care adăugai zece ouă sau mai multe, după mâncători, bătute cu lapte şi câteva fire de făină. Cu murături şi mămăligă caldă era un deliciu desăvârşit. Şi toate din gospodărie! Nici nu am ştiut vreodată ce înseamnă cumpărăturile.

O, Doamne! Dar cozonacii la care frământam de mă dureau mâinile două săptămâni? Ce să mai spun de pască, ouă roşii, friptura de miel ce se usca uşurel pe bucăţi de şiţă în cuptor potrivit de fierbinte, sarmalele şi zeama de găină în oalele de lut!

Dacă aş sta să scriu despre bogăţia şi iscusinţa cu care făceam bucătărie nu o să credeţi mare lucru. Scriu pentru a lăuda pe gospodinele, soţiile şi mamele noastre sfinte, care zilnic, fără odihnă şi încetare fac aceste lucrări, pentru a ne duce în timp existenţa noastră în această lume văzută. Fiecare strachină de lapte cu mămăligă şi un pahar cu apă e încă o zi!

Să ne întoarcem acasă! La brazda cu ceapă, usturoi, cartofi, fasole, pătrunjel, varză, mărar, la ouă, lapte, la izvorul din luncă, la florile de pe prispă, la cântec de ciocârlii, la untul de vacă şi de oi şi câte altele din grădina noastră care ne aşteaptă bosumflată că am părăsit-o!

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Parohia argeșeană Rucărul de Sus și-a sărbătorit astăzi ocrotitorul spiritual. În această zi de mare bucurie, credincioșii au primit în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul. Chiriarhul a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
În duminica a cincea din Postul Mare, cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, Sectorul Cultural și Comunicații Media din cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, a organizat un concert de pricesne și muzică bizantină, intitulat: „La umbra Crucii Tale”.
În ziua de 19 aprilie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Curtea de Argeș, în care parohiile din cercul nr. I pastoral: Albești Pământeni, Albești Ungureni, Bărăști, Cicănești I, Dobroț, Înălțarea Domnului, Sfinții Împărați, Sfântul Vasile și Sfinții Voievozi, au oferit credincioșilor pachete cu alimente.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -Biroul de Cateheză a organizat jurizarea Concursului Național Catehetic ”HRISTOS – CUVÂNTUL CARE VINDECĂ”, ediţia a XVI-a, la nivel de protoierie.
Filosoful și omul de știință Blaise Pascal a spus și în scris: „Iată unde ne duc cunoștințele noastre despre natură. Dacă nu sunt adevărate, atunci nu există adevăr pentru om și dacă sunt adevărate, omul găsește în ele un obiect de umilire; este silit să se înjosească într-un fel sau altul.
Spaţiul cosmic de primăvară se revarsă asupra pământului cu mari binecuvântări, din mila cea neînserată a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacă imnologii noştri, ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecărui anotimp, dacă nu chiar fiecărei luni din cele 12 ale anului.
Când am auzit, dar și când am citit despre Blaise Pascal (1623-1662), dar mai ales când Arhidiaconul Profesor Ioan Ivan, Directorul Seminarului Teologic din împărația Mănăstirii Neamț, a pus pe un meșter tâmplar de a construit tăblițe sprijinite pe niște piciorușe înfipte în solul grădinii și prin calea aleilor, pentru a fi văzute de noi, tinerii elevi, cu mintea nevinovată, atunci, mai mult, văzând citate și din filosofia și Înțelepciunea sfântului savant, l-am iubit pentru totdeauna.
Sfânta Maria Egipteanca se năştea prin anul 375 din părinţi bogaţi. La 12 ani îşi începe viaţa de scădere morală, ducând în toate ispitele tinerii dornici de petreceri scandaloase. Era de o mare frumuseţe şi pe la 15-16 ani ajunsese celebră prin comportamentul ei de fiecare zi.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar