news        mail   location

 
 

Spunea cineva, cam mucalit, că anume inși, cum aș fi și eu, scriu frumos despre post, despre rugăciune și despre viața de sfințenie, dar cu pusul în practică, parcă lucrurile rămân cam moarte.

 

E ușor să scrii! Dar cel mai greu este să le împlinim pe cele scrise și citite, în chiar viața noastră, ca să se vadă că ceea ce scriem, spunem și îndemnăm pe alții la împlinire, noi să devenim primii campioni ai faptei binecuvântate.

Sfântul Vasile cel Mare a făcut o ierarhizare a faptelor bune.

Postul era pentru el o prioritate, dar se temea de ravagiile beției: „Cred că nu trebuie să mă străduiesc atât de mult să vă îndemn să postiți, cât trebuie să vă îndemn să nu cădeți astăzi în păcatul beției. Da, mulți postesc fie din obicei, fie că se rușinează de alții. Mă tem însă de beție, pe care iubitorii de vin o păstrează ca pe o moștenire părintească. Unii lipsiți de judecată, ca și cum ar pleca într-o călătorie îndepărtată, beau astăzi mult vin, ca să le ajungă pentru cele cinci zile de post (așa era la început, post cu mai puține zile). Dar nu știi, oare, că pântecele nu ține ce bagi în el? Pântecele este un zaraf necinstit, cămară nesigură. Pui în el multe lucruri, dar nu păstrează ceea ce îi încredințezi și face numai pagubă. Vezi, ca nu cumva mâine, când vei veni la biserică, după ce te-ai îmbătat azi, să ți se spună cele citite acum: „Domnul zice: N-am ales postul acesta!” (Isaia 58, 5). Pentru ce amesteci, dar, cele ce nu se pot amesteca? Ce părtășie este între beție și post? Ce legătură este între beție și înfrânare? Ce legătură este între Biserica lui Dumnezeu și templul idolilor? (II Corinteni 6, 16).

Biserica lui Dumnezeu este locașul în care locuiește Duhul lui Dumnezeu (I Corinteni 3, 16), iar templul de idoli sunt cei care-și pătează trupul cu beția. Ziua de postire, din orice post este pridvorul postului. Cel întinat în pridvor nu mai este vrednic să intre întru cele sfinte. Sluga care vrea să se împace cu stăpânul, nu ia ca sprijinitor și mijlocitor pe dușmanul stăpânului. Beția este dușman al lui Dumnezeu; postul, început al pocăinței. Deci, dacă vrei să vii la Dumnezeu, fugi de beție! Fugi, ca nu cumva să te îndepărtezi și mai mult de Dumnezeu. Dar ca postul să fie vrednic de laudă, nu este de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri, trebuie să postim post bine primit și bineplăcut lui Dumnezeu.”

Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfe, de minciună, de jurământ strâmb.

Lipsa acestora este post adevărat. În ele stă postul cel bun. Post pentru suflet, în primul rând. De mâncare să nu mai pomenim. Cum se poate?

Calinic Argeșeanul

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar