news        mail   location

 
 

Se mai spune că viața lăuntrică ar fi o rara avis – un fel de pasăre rară – și că ar fi greșit concepută și gândită și chiar puțin cunoscută în istoria timpului. Dar și mai pe scurt, a spune că e puțin cunoscută, ea este disprețuită, luată în râs și batjocură chiar de către cei care ar trebui să aibă o viață lăuntrică ireproșabilă.

 

Chiar eu am dat de la început, importanță lucrărilor exterioare, de multe ori neglijând viața de pace interioară lăuntrică. Aceasta este o primejdie, când punem înainte viața exterioară de zi cu zi, care ne consumă, ne rupe oasele și ne risipește timpul și așa de scurt.

Cei care am fost și poate mai suntem cuprinși de „nebunia” realizărilor, care adună aprecierea sau laudele celor care ne văd chinuindu-ne, uneori, prea grabnic și fără măsură, ne ostenim să adăugăm și iarăși să construim, să restaurăm, să orânduim cele neorânduite. Este o necesitate, uneori, urgentă, dar totul cu măsură și fără a cădea în partea cealaltă a indiferenței și lâncezelii. O! Doamne, mă recunosc și eu, cel cuprins de la entuziasm la starea de lehamite, că nu se mai termină programele de înnoire.

Se cunosc mustrările Papei Leon al XIII-lea către cardinalul Gibbons, arhiepiscopul de Baltimore, care era cuprins de activitățile exterioare. Și la noi, în România, viața lăuntrică este o constantă remarcabilă. Nu s-au avântat spre lucrări uriașe în timp permanent. Transfăgărășanul construit în timp record de români, cu propria tehnică, a uimit lumea din Țară și de pe meridianele lumii. Alte hidrocentrale: Bicaz, Lotru, Porțile de Fier, ca să mă rezum la uriașele lucrări exterioare, dar și interioare. La români sunt posibile aceste percuții, ei având baza așezată, viața lăuntrică.

Sunt fericit că fac parte din Vatra viteazului și harnicului Neam Românesc. Pentru toate cele realizate, ca să se bucure, trebuie să se odihnească și să-și privească vrednicia și înlăuntrul său, binecuvântat de Domnul Dumnezeu, privind și intrând în Altarul Catedralei României, ca să se vadă în oglinda de cristal a credinței atotbiruitoare!

Calinic Argeșeanul

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.
Ceea ce este demn de reținut, fără grăbire și cu îngrijire, este să îndrăznim să amintim despre misticismul pe care-l abordăm, provocat de trebuința de a găsi o garanție, o siguranță, pentru cunoașterea noastră.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar