news        mail   location

 
 

Aminteam că, în ajun de Sfântul Nicolae, am încheiat cu lucrările la şantierele de zidire şi consolidare a bisericilor şi monumentelor istorice. Mănăstirea Brâncoveni, cu cel mai mare şantier din judeţul Olt, în timp de iarnă se „odihnea” pe dinafară. Pe dinlăuntru era ca şi în stupul cu albine.

 

Mă adunam şi eu acasă, la Curtea de Argeş, de unde lipseam cu lunile. Pentru aceasta nici nu eram prea cunoscut în oraş. Profesorul de muzică, Gelu Ciuculescu, nepot de-al lui Chiril Popescu din Cerbureni, mare profesor protopsalt, cu care se mândrea, îmi tot spunea:

- Nu vă cunosc argeşenii, Preasfinţite! Dacă v-ar cunoaşte cu adevărat ar fi tare bine. N-aţi mai fi atât de cârtit de unii şi alţii. Trebuie să ieşiţi în public, să vă cunoască lumea.

- Cum, nu mă cunoaşte lumea? Doar sunt şi în Argeş, nu numai în Vâlcea şi Olt, cele trei judeţe, greu de administrat, mai ales cu sutele de şantiere active, după cutremurele din 1977 şi 1986.

- Nu vă cunoaşte lumea, revenea, perseverent, delicatul profesor şi dirijor al Corului Orfeu. Trebuie să ieşiţi în lume. Doar aşa o să vă cunoască cine sunteţi.

Povestea aceasta o ascultam destul de des. Nu spun că-mi făcea vreo bucurie, dar repetarea poveştii cu necunoaşterea, mă cam supăra până-n cele din urmă. Ca drept răspuns, îl rugam să facă Sfânta Liturghie cu Corul Orfeu, care dispunea de voci bune.

Când îl pofteam pe sensibilul profesor Ciuculescu să facă şi cântări religioase, îl vedeam şi-l simţeam că n-ar prea vrea. Era greu de urnit pentru repetiţie liturgică.

Îmi amintesc cu bucurie, nu doar de profesorul Ciuculescu, dar şi de muzicologul, Piele Gheorghe, din Curtea de Argeş, cu care, din nefericire, am avut un conflict nedorit din nicio parte. Era grav să gafezi chiar în faţa argeşenilor, care greu te iartă, dacă mai eşti venit şi din alte părţi.

Să revenim!

Aşadar, cu luna decembrie a fiecărui an, ne adunam de pe drumurile şantierelor, care ne măcinau viaţa şi sănătatea.

După slujbă la biserica Sfântul Nicolae Domnesc, ne pregăteam să mergem la vecernia din ajunul sărbătorii Sfintei Muceniţe Filoteia. Cu câteva ore înainte de începerea slujbei, se anunţă vizita Elenei Bărbulescu, însoţită de Teodora Ţucă Păunescu, despre care a mai fost vorba şi Minodora Ilie, din părţile Muscelului, o cucoană, mai rar întâlnită în peisajul politic românesc.

Dintr-o dată aud:

- Preasfinţite Calinic, vin evenimente mari! Trebuie să aveţi grijă de doamna Elena Bărbulescu. Trebuie ocrotită într-o mănăstire, după toate ajutoarele pe care le-a dat, după cum ştiţi. Este păcat să păţească ceva rău.

Elena Bărbulescu nu scotea niciun cuvânt. Era încurcată, parcă, de vorbele Minodorei Ilie, spuse, aşa de intempestiv şi precis. La drept vorbind, nici eu nu ştiam ce să mai cred. Prin minte îmi treceau două cuvinte semnificative din Răsărit: glasnosti şi Perestroika, în traducere libertatea cuvântului şi reformă. Mai legam şi de vorbele unui student rus la Bucureşti, care, într-o vizită la Sala Manole, tot întreba:

- La voi nu văd nicio Perestroikă. De glasnosti, nici vorbă. Ceauşescu trebuie să cadă. La auzul acestor vorbe, l-am rugat să nu-mi mai pomenească mie de aşa ceva. Eu nu ştiam, ca mulţi alţi români, ce se pregătea din umbră, de aceea nici nu doream să aud vorbindu-se de lucruri noi, pe care nu le înţelegeam. Nu eram la curent cu cele ce se spuneau la BBC, Vocea Germaniei, Vocea Americii sau Europa Liberă. Nu aveam timp să ascult radioul.

Când am făcut o vizită la Mănăstirea Cernica, cancelarul şi responsabilul cu administraţia cimitirului se arăta optimist, nevoie mare. Era spre finea lui septembrie 1989.

- Preasfinţite, scăpăm! La Crăciun sau Anul Nou, scăpăm de Ceauşescu.

- Taci! Nu vorbi cu voce tare. Dacă ne aude cineva, înfundăm puşcăria. Fereşte-te de asemenea discuţii. Nici nu ştii cine va turna, îi spun eu, speriat de nonşalanţa cu care se bucura şi-i scânteiau ochii!

Cine s-ar fi gândit atunci, că peste trei luni se va întâmpla întocmai?

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Copiii sunt extrem de vulnerabili la abuz și exploatare. În astfel de situații, statul trebuie să intervină pentru ca acele situații de risc să fie îndepărtate, să fie eliminate.
În ziua de 20 noiembrie 2021, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. V pastoral: Țigănești, Priboienii de Sus, Priboienii de Jos, și Beleți, au adus bucurie familiilor cu greuăți și lipsuri, cărora le-au oferit alimente.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
În cinstita zi de prăznuire a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, parohia argeșeană Domnești de Sus din protopopiatul Curtea de Argeș s-a aflat la ceas de sărbătoare aniversând 100 de ani de existență.
După plecarea lui Teoctist Patriarhul, sinodalii s-au împărțit pro și contra actului de retragere din 18 ianuarie. Din Moldova și alte zone ale țării veneau vești de protest împotriva ”demiterii” capului văzut al Bisericii românești, iar la Cancelaria Sfântului Sinod soseau proteste scrise, cu semnături, deci, își asumau demersul susținut.
Anania era credincios gândurilor sale pe care le orânduia ca piesele de pe tabla de șah. Plecarea lui Teoctist era o izbândă și acum continua cu înțelepciunea așezării lucrurilor în matca lor. Scoți dinții, dar ce pui în loc? Apropos, de știrbături, Anania povestea, cu meșteșugul de toți știut, multe lucruri hazlii, despre alții, dar nici despre sine nu era mai zgârcit.
De reamintit

De reamintit

26.11.2021
Chiar în primele luni ale începutului de an 1990, Biserica Ortodoxă Română prin Sinodul harnic și disciplinat în solidaritate ortodoxă și românească, în frunte cu Patriarhul Teoctist, un Ierarh, căruia, după față și sprinteneală, în trup și spirit, nu-ți arăta adevărata vârstă, făcea demersuri peste demersuri pentru a repara – cu grabă mare – stricăciunile săvârșite asupra Bisericii, de un regim totalitar, după cum se știe.
Bun ori rău, fiecare om ocupă un loc distinct pe fața Pământului. Are chemarea lui, fiind din gândirea și voirea lui Dumnezeu. Are, de fiecare dată, rosturile bine definite, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, știind din rostirea lui Iisus, că niciun fir de păr nu se mișcă din capul omului! Și atunci, cum rămâne cu Patriarhul?
Ne-am îndreptat spre București, care cum am putut, în atmosfera de nesiguranță, și am ajuns pe Dealul Suferințelor, cum l-am numit în sinea mea, acum renumindu-se, de către Patriarhul Daniel: Colina Bucuriei!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar