news        mail   location

 
 

Domnitorul Neagoe Vodă Basarab, sfântul de la începutul vieţii sale pământeşti, cu orice prilej din viaţa sa, aducea laudă şi mulţumire lui Dumnezeu. Ştia şi simţea în adâncul inimii sale, că mila lui Dumnezeu întrece orice închipuire. În rugă şi extaz, ca şi David proorocul, exclama: „Cât iaste de multă mulţimea milelor Tale, Doamne!”[1].

 

Niciodată nu cade omul din iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu, dacă are grijă să nu se depărteze de legea cea sfântă. Căderile noastre vin, uneori, pentru a ne ajuta să ne mântuim. Sfântul Neagoe avertizează pe fiul său Theodosie, astfel:

„Iar domnii în ce chip cad de la Domnul şi Dumnezeul lor? Cad unii din credinţă, iar alţii din fapte. Deacii ei mor. Că oamenii carii sântu suptu stăpâniri, cu trupurile mor domnilor şi împăraţilor pământeşti, iar cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, dacă îi ajunge amarnica moarte şi sântu nepocăiţi de păcatele lor. Căci măcar deşi zice că: „nu iaste după moarte plângere, nici în iad tânguială şi vaete” (Hrisostom, Despre răbdare), iar cu adevărat iaste, şi acolo sântu ţipetile cele cu nevoie şi suspinile şi gemetile cele grele şi oftările cele amară. Că acolo lăcuiescu în muncile cele groaznice şi fără sfârşit şi în focu nestinsu totdeauna se află, avându plângere necurmată şi nemângâiată, şi nici de un folos iaste”.

După ce Sfântul Neagoe pune în faţă oglinda duhovnicească în care trebuie să se vadă fiul său Theodosie, apoi urmează sfatul său plin de sfântă înţelepciune:

„Dreptu aceia, iubitul mieu fiiu, să fii milostiv tuturor oamenilor şi tuturor gloatelor, care ţi le va da Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuşi Domnul Dumnezeul nostru şi Mântuitorul Iisus Hristos ş’au vărsat sfântul sânge al Său. Şi să nu omori pre niminea făr’ de judecată dreaptă şi fără de ispovedanie, ca să nu fii şi tu junghiat fără de milă, ca noatenii şi ca mieii; că sângele omului nu iaste ca sângele vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsărilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales şi curăţit cu sfântul sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au vărsat pre cruce în cetatea Ierusalimului, în zilele lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva, pentru pripa, să moară ţie cu trupul,  iar lui Dumnezeu cu sufletul. Că şi noi înşine carii suntem, măcară domni, măcară bogaţi, măcară săraci, tot greşim lui Dumnezeu şi sântem vinovaţi şi vom să stăm toţi dimpreună la înfricoşata judecată a lui Hristos. Că însuşi Hristos pentru sufletile noastre de bună voie a Sa s-au dat spre moarte, ca pe noi pre toţi să ne facă fiii lui Dumnezeu.

Pilda: Eu zis: Toţi sunteţi dumnezei şi fiii Celui de sus. Tâlcul: Zise Doamne: Ca un bun, pre toţi i-am făcut împăraţi şi domni şi puternici, iar ei se-au întorsu în lucruri rele şi deşarte.

Pilda: Iar voi muriţi ca oamenii. Tâlcul: Iar voi cugetând cele pământeşti, periţi!

Pilda: Şi ca unul din domni cădeţi! Tâlcul: Şi satana era domnul îngerilor, iar pentru trufia lui căzu.

Aşişderea şi fieştece domnu semeţ şi nemilostiv va cădea şi nu se va scula. Iar de se va tâmpla domnului să cază, iar apoi el se va întoarce şi va plânge de căderea sa cu toată inima, are Dumnezeu putere să-l rădice; că Dumnezeu iaste judecătorul, şi a Lui iaste judecata. Cum iaste zis: Domnul va judeca marginile pământului, ca un drept ce iaste, şi va da putere împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul unsului său[2]. Dreptu aceia să nu se laude înţeleptul cu înţelepciunea sa, nici puternicul cu puterea sa, nici bogatul cu bogăţia sa. Ci de acestea să se laude Cel ce se laudă,[3] măcar de ar fi împărat, măcar domnu, măcar biruitor; tot să cunoască pe Dumnezeu, care l-au făcut, şi cu frică şi cu cutremur să facă judecată pre pământu”[4].

Condiţia esenţială ca domnul pământean să facă judecată dreaptă pe acest pământ supuşilor săi, este cunoaşterea lui Dumnezeu care ne-a zidit. Sfiala şi iubirea arătată lui Dumnezeu ne depărtează de orice păcat şi asuprire.

Iar ca vârf al argumentărilor biblice, blândul domn al Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, foloseşte epistola către Evrei, a Sfântului Apostol Pavel: „Faceţi pace şi rugă cu toţi, că fără de acestea nimeni nu va putea vedea pre Dumnezeu”[5].

Întâlnim aici un imperativ! Fără pace şi sfinţenie nu vom avea nicio speranţă pentru mântuire!

Calinic Argeșeanul, Sfântul Neagoe Vodă Basarab, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2017

 

[1]Ps. 30, 19.

[2]I Regi 2, 10.

[3]I Regi 2, 9.

[4]Ibidem.

[5]Evrei 12, 14.

Lucrarea lui Hristos în sânul Bisericii este una cât se poate de vie și actuală. Mântuitorul împodobește Biserica Sa cu mărgăritare de mare preț, care ne sunt modele de dragoste, înțelepciune și curaj. Sfântul Sofronie Saharov afirma că „prezența sfinților este de mult preț pentru întreaga omenire”.
Milostenia reprezintă jertfelnicia inimii. Dând celor săraci, inima noastră devine o adevărată jertfă adusă lui Dumnezeu. Cel care dă celui lipsit, nu face altceva decât să restituie bunuri la izvorul milei, care este Dumnezeu.
Ce este milostenia? Este inspirație divină: este iubire, este libertate, Milostenia este spiritul legii. Sfântul Apostol Pavel este cel care a descoperit spiritul legii; și ceea ce el numește ”milostenie”, dintr-o perspectivă divină, noi, dintr-o perspectivă omenească, numim ”dreptate”, spunea Victor Hugo.
În cadrul Concursului Național Catehetic „Hristos – Cuvântul care vindecă”, organizat în toate unitățile de învățământ din cuprinsul Eparhiei, în contextul declarării „Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, în Patriarhia Română, în biserica parohiei Glâmbocata a avut loc prima cateheză cu tema: „Sfinții Doctori: Nectarie de la Eghina, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul și Sfântul Luca al Crimeii”.
O inimă largă pentru semenii noștri revarsă cerul pe pământ, de aceea nu trebuie să legăm pâinea ce ar trebui să ajungă la sărac, ci trebuie să o lăsăm să ajungă înaintea noastră în cer.
De când eram prunc, atunci când auzeam rostindu-se în jurul meu cuvintele: Dragoste și Iubire, nu numai că ciuleam urechile, dar asupra inimii aveam un șoptit tainic de văzduh, plin de cântec de îngeri și amiros de iasomie. În mintea mea au rămas cele două cuvinte, de farmec pline, până azi.
Când am văzut și auzit, cum Părintele Cleopa repeta cu un crescendo unic și cu modulație în voce, cuvântul Răbdare, mi-am adus aminte de Constantin Brâncuși, care, la un alt capăt al lumii, cânta cu fervoare, Aliluia, într-o sută de modulații! Cum s-ar spune: să-i fi tot auzit, cu uimire și câtă forță interioară te putea cuprinde!
Auzim mereu, în mediile eclesiastice, biserici, mănăstiri, școli și Facultăți de Teologie și chiar în vorbirea zilnică, pe alocurea, rostindu-se un cuvânt deosebit: smerenia!
Dacă am avea ochi duhovniceşti şi plini de agerime în a vedea la tot pasul cele orânduite de Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, ne-am minuna şi am striga din răsputeri, ca oarecând Profetul David, plin de Duhul Sfânt: „Mari şi minunate sunt lucrurile (lucrările) Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!” (Psalmul 103, 24).
Când ne gândim la duhul curăției, din rugăciunea Doamne și Stăpânul vieții mele, fără prea multă greutate trebuie să înțelegem că este vorba despre duhul curat, primenit, după ce a fost spălat de întinăciunea păcatelor săvârșite, cu gândul, cu lucrul, cu știință și neștiință, cu voie sau fără de voia noastră.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar