news        mail   location

 
 

Aşa l-a catalogat Dinu Bălan, într-o vreme, în Cetatea Culturală, An V, octombrie, 2002, pe Romulus Zaharia, cunoscându-l pe când eram stareţ la Mănăstirea Sinaia (1977-1981).

 

Într-una din zile, în curtea mănăstirii întâlnesc pe un bărbat ca la 40 de ani, sprinten, cu o bască pusă într-o parte şi cu un reportofon atârnat de umăr. Privirea lui era iute şi-l simţeai pus pe isprăvi rapide.

- Sunt Romulus Zaharia, reporter socialist. Am venit la Sinaia să transmit prin radio marile realizări ale României.

Din vorbele lui spuse cu zâmbet sarcastic am înţeles că şuguieşte. Se părea că se simte liber în vatra chinoviei cantacuzine.

Am stat puţin de vorbă. A spus că se grăbeşte şi cu alt prilej vom sta mai mult la poveşti.

Nu peste multă vreme ne vedem.

- Tot cu reportaje, maestre Zaharia?

- De bună seamă, părinte Calinic!

După o convorbire mai lungă mi-am dat seama că nu-i de glumă. Suna a provocare, mai ales când a fost vorba de isprăvile Conducătorului iubit. Era prea nonşalant. Le ştia pe toate ca la carte şi le tălmăcea în stil propriu.

De atunci am rămas amici, dacă pot spune aşa, fără să ne gratulăm.

Când am devenit stareţ şi al mănăstirii Cernica (1981-1985), întâlnirile erau mai dese. Familia Zaharia venea să respire aer curat între ostroavele Cernicăi, iar eu mergeam la casa sa din zona Pieţii Sfântul Ştefan, din buricul Bucureştiului.

Aşa am ajuns să particip la botezul Anei Teodora, prunca soţilor Romulus şi Florica.

În casa lor, împodobită cu o curte discretă, se aflau obiecte de mare valoare artistică orânduite cu bună ştiinţă de carte de către Viorica Zaharia, pe care noi o gratulam cu numirea de Pithia.

Odată îl aud pe Romulus Zaharia:

- Sunt în mare primejdie! Cartea mea, Ademenirea, a fost retrasă din librării şi dată la topit din ordinul lui Ceauşescu. S-a creat un mare scandal. A tăbărât Securitatea în casă şi am fost chestionat. Nu-i a bună, cum zice ardeleanul.

- Fiţi liniştit, îl încurajam. V-am spus să nu publicaţi cartea, al cărui manuscris mi l-a dat să-l citesc din vreme.

Când am văzut că zarea se întunecă, am rărit întâlnirile în casa lui din târgul lui Bucur.

După o vreme, sunt căutat la Cernica de lucrătorii Securităţii.

- Aţi cunoscut pe scriitorul Romulus Zaharia?

- Desigur, le răspund eu fără nicio ezitare, neştiind cele ce s-au întâmplat între timp.

- Ştiţi că Romulus Zaharia a fugit din România?

Am rămas uluit! Prin minte mi-au trecut fulgerător tot felul de ipostaze şi primejdii.

- Sunt de-a dreptul surprins. Nu l-am văzut de multă vreme.

- Casa lui este intactă, cu tot inventarul preţios neclintit. Credem că a fugit ajutat de fiul său, care avea încredinţări ministeriale în Mauritania africană, adaugă oamenii legii.

- Nu ştiu nimic despre fuga lui Romulus Zaharia. Cred că este o şotie. Este priceput să facă surprize. Nu cred că a plecat. Prea mult îşi iubeşte Ardealul.

A trecut o vreme!

Casa din Bucureşti şi cea de la Breaza au fost confiscate de regimul comunist. Durerile sale de român transilvănean au fost presărate cu cărţi scrise, parte în România, parte pe drumuri europene şi americane.

Se merită citite, mai ales: Ademenirea, Casa cu ochii scoşi, Anotimpurile unei ţigănci, Călare pe milioane de dolari, şi, bineînţeles Epihia în stil valah.

Iar cine doreşte să-l cunoască mai bine pe scriitorul vieţii literare contemporane, se impune a fi citită cartea: Romulus Zaharia – istorie, viaţă, adevăr, de Ion Căliman şi Maria Mateescu.

Iar Romulus Zaharia a murit de scârbă, cum ar fi putut zice Constantin Noica!

Familia Zaharia a devenit pentru mine un mister.

Şi aşa a rămas până azi!

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Lucrarea lui Hristos în sânul Bisericii este una cât se poate de vie și actuală. Mântuitorul împodobește Biserica Sa cu mărgăritare de mare preț, care ne sunt modele de dragoste, înțelepciune și curaj. Sfântul Sofronie Saharov afirma că „prezența sfinților este de mult preț pentru întreaga omenire”.
Milostenia reprezintă jertfelnicia inimii. Dând celor săraci, inima noastră devine o adevărată jertfă adusă lui Dumnezeu. Cel care dă celui lipsit, nu face altceva decât să restituie bunuri la izvorul milei, care este Dumnezeu.
Ce este milostenia? Este inspirație divină: este iubire, este libertate, Milostenia este spiritul legii. Sfântul Apostol Pavel este cel care a descoperit spiritul legii; și ceea ce el numește ”milostenie”, dintr-o perspectivă divină, noi, dintr-o perspectivă omenească, numim ”dreptate”, spunea Victor Hugo.
În cadrul Concursului Național Catehetic „Hristos – Cuvântul care vindecă”, organizat în toate unitățile de învățământ din cuprinsul Eparhiei, în contextul declarării „Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor” și „Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, în Patriarhia Română, în biserica parohiei Glâmbocata a avut loc prima cateheză cu tema: „Sfinții Doctori: Nectarie de la Eghina, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Ioan Rusul și Sfântul Luca al Crimeii”.
O inimă largă pentru semenii noștri revarsă cerul pe pământ, de aceea nu trebuie să legăm pâinea ce ar trebui să ajungă la sărac, ci trebuie să o lăsăm să ajungă înaintea noastră în cer.
Cred nestrămutat că, după atâta vreme cât am viețuit în frumusețea acestei lumi văzute, am ajuns să înțeleg că marele dar din lume dat omului este acela de a vedea pe Dumnezeu, Ziditorul Universului și a ne vedea pe noi înșine în toate tainițele gândirii, a inimii și a simțirii.
De când eram prunc, atunci când auzeam rostindu-se în jurul meu cuvintele: Dragoste și Iubire, nu numai că ciuleam urechile, dar asupra inimii aveam un șoptit tainic de văzduh, plin de cântec de îngeri și amiros de iasomie. În mintea mea au rămas cele două cuvinte, de farmec pline, până azi.
Când am văzut și auzit, cum Părintele Cleopa repeta cu un crescendo unic și cu modulație în voce, cuvântul Răbdare, mi-am adus aminte de Constantin Brâncuși, care, la un alt capăt al lumii, cânta cu fervoare, Aliluia, într-o sută de modulații! Cum s-ar spune: să-i fi tot auzit, cu uimire și câtă forță interioară te putea cuprinde!
Auzim mereu, în mediile eclesiastice, biserici, mănăstiri, școli și Facultăți de Teologie și chiar în vorbirea zilnică, pe alocurea, rostindu-se un cuvânt deosebit: smerenia!
Dacă am avea ochi duhovniceşti şi plini de agerime în a vedea la tot pasul cele orânduite de Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, ne-am minuna şi am striga din răsputeri, ca oarecând Profetul David, plin de Duhul Sfânt: „Mari şi minunate sunt lucrurile (lucrările) Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!” (Psalmul 103, 24).

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar