Simbolul de credință al Bisericii Ortodoxe mărturisește, în articolul șase, că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere, „S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Sfânta Înălțare a Fiului de-a dreapta Tatălui, precum și alte multe evenimente din viața Mântuitorului, au fost profețite cu sute și mii de ani de prooroci (Psalmii 23, 7-10; 67, 18; 109, 1; Isaia 53, 13; Efeseni 4, 8; Fapte 2, 34), a fost arătată lumii de El Însuși (Luca 22, 69; Ioan 6, 62; 7, 33; 8, 21; 14, 28; 16, 5; 20, 17), este descrisă, precum citim și în Scripturile Noului Testament (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50-51; Fapte 1, 9-11), mărturisită întru adeverire de Sfinții Apostoli, cei care au văzut cu proprii lor ochi.
Precum spun Scripturile sfinte, după Înălțare, Iisus Hristos S-a întors întru slava Sa dumnezeiască precum le-a spus celor doi călători spre Emaus, Luca și Cleopa: „O, nepricepuților, și cu inima zăbavnici a crede toate câte au spus profeții! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea și să intre întru slava Sa?” (Luca 24, 26). Pentru a se lămuri cei din preajma lui Iisus, care-L ascultau cu sfințenie: „În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într-Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu se preamărise” (Ioan 7, 37-39).
Din convorbirile lui Iisus Domnul cu ucenicii Săi se arăta limpede că El se va întoarce la Dumnezeu Tatăl: „Acum însă Mă duc la Cel ce m-a trimis și nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde te duci? Ci pentru că v-am grăit acestea, întristarea v-a umplut inima. Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să mă duc. Că dacă nu mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi...Dar când va veni Acela, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi întru tot Adevărul” (Ioan 16, 5-7, 13).
Iisus Hristos S-a înălțat la ceruri pentru a ne pregăti loc de fericire veșnică: „Să nu se tulbure inima voastră: credeți în Dumnezeu și în Mine credeți. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, oare n-aș fi spus vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Și de vreme ce Mă voi duce și vă voi pregăti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, pentru că acolo unde sunt Eu să fiți și voi. Voi știți și unde mă duc Eu, și calea” (Ioan 14, 1-4).
Prin Sfânta Înălțare, Iisus Hristos Domnul este și „înaintemergătorul nostru, devenit Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 20), arătându-ne calea vieții, scopul slujirii Sale, precum și ținta sigură și ultimă a vieții noastre vremelnice. Iar unul dintre punctele de forță, din Testamentul cel Nou al lui Iisus Hristos, pe care ni l-a lăsat pentru totdeauna și pe care nu trebuie să-l uităm, ci mai mult să ni-l întrupăm fiecare în viața noastră, de zi cu zi spune: „Așadar, pocăiți-vă și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la fața Domnului vremi de ușurare și să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reașezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinților Săi profeți din veac” (Fapte 3, 19-21).
Glasul Împăratului Mântuitor avea să răsune în urechile și inima ucenicilor Săi, umplându-li-se sufletul de focul iubirii, atunci când le-a zis: „Datu-Mi-sa toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergeți și învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului!” (Matei 28, 19-20). Și aceasta zicând, în timp cei ei priveau „ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat” (Luca 24, 50), S-a înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. Și privind ei, în timp cel El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbați, în haine albe, care au și zis: „Bărbați galileieni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus Care S-a înălțat de la voi la cer, așa va și veni, cum L-ați văzut voi mergând la cer” (Fapte 1, 9-11).
Cum se poate înțelege această minune a Înălțării lui Iisus Domnul la cer? Dacă ne gândim de la înălțimea unei credințe tari și neclintite, chiar și pentru oamenii de știință, această învățătură este ușoară. Cum se știe prea bine, toate corpurile mai ușoare ca aerul se ridică spre cer. După cum spune Sfântul Apostol Pavel, trupul înviat este trup duhovnicesc; are calitățile pe care nu le are trupul firesc sau pământesc. Trupul înviat este fără greutate: ușor, luminos, proslăvit, ceresc, strălucitor, nestricăcios, îngeresc, puternic (I Corinteni 15, 43, 50).
Iisus a fost văzut și nevăzut, așa cum se arată în Sfintele Evanghelii, din aparițiile (arătările) dese în mijlocul apostolilor și ucenicilor. Iar atunci când vedem cum oamenii se înalță în văzduh cu rachete, avioane, elicoptere, baloane și alte mijloace până la înălțimi de zeci, sute și mii de kilometri, cu atât mai mult poate face Dumnezeu la care „toate sunt cu putință!” (Luca 1, 37). În decursul vremurilor, fiii de pe Terra au simțit că între cer și pământ ar fi un spațiu întins și de necuprins. Despre aceasta nu se mai poate vorbi și nici spaime de necunoscut nu trebuie să mai avem, întrucât: „Drept aceea, având un Mare Arhiereu care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea: că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră, întru toate ispitit, în afară de păcat. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim și să aflăm har spre ajutor la vremea potrivită” (Evrei 4, 14-16).
Așadar, astăzi drumul spre cer și rai este deschis pentru toți, absolut, dacă ascultăm poruncile lui Iisus și-L urmăm până la moarte: „Fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții!” (Apocalipsa 2, 10).
Așa au fost moșii și strămoșii noștri!
Așa au fost sfinții și eroii tuturor timpurilor pe care noi îi cinstim de ziua Înălțării Domnului! Ei ne văd din ceruri și ne ajută și acum să străbatem valurile din această Vale a Plângerii.
Să nu le uităm jertfa! Să ținem legătura cu ei și astfel nu vom mai pieri!
Calinic Argeșeanul
