news        mail   location

 
 

În Munţii Neamţului, după cum am mai spus, noi aveam pământ de coasă în trei locuri: Obcină, Borci şi Tisa. Era o fericire să mergem la coasă în Obcină.

 

De acolo vedeam Ceahlăul, în superbia lui, strălucind în soare! Apa era lină şi limpede ca boabele de cristal şi cu gust de agheasmă mare. Soarele ne îmbia să ne tolănim pe brazda proaspăt cosită, auzind cântec de greieri neodihniţi. Păsările cântau altfel. Ciocârlia îşi ducea în tăriile zării trilurile ei făr` de pereche.

În Tisa, locul ca o şa de cal uriaş, bătut de vânt neodihnit era îngrădit cu gard de răzlogi (scânduri de fag, tăiate din bardă), pentru a nu intra nicio jivină. Era loc domesticit. Tata era gospodar mare. Dorea ca acolo, în munţi, să aibă livadă, să semene grâu, să facă un schit.

Eram bucuros să vin adesea în Tisa. Cositul era lucrul cel dintâi. Am primit de la tata câte o postată pe zi de coasă. Coseam din răsputeri. Deseori îmi porneau din nas şuvoaie de sânge. Trebuia să fim în norma impusă. Fratele meu Haralambie râdea de mine cât îl ţinea gura.

Într-o zi tata şi mama vin la strâns fânul de curând cosit să-l pună pe prepeleci. Seara venea ca o binecuvântare. În coliba făcută din răzlogi înalţi, scânduri late de vreo 30 de cm. şi lungi până la cinci metri, stăteam ca în palatul de cleştar, pe care nu-l prea vedeam din cauza fumului care ne „răsfăţa” întru usturime de ochi şi tuse duduitoare.

Într-o noapte, când toţi dormeau aşezaţi pe un pat de cetini şi fân uscat din brazdă, cu un cărbune am desenat o biserică mare cu trei turle. Am scris dedesubt „mănăstire”.            Era prima oară când făceam un desen. Eram fericit. Făcând focul, care lumina „palatul” din fag, având singurul tablou cu mănăstirea, desenată cu cărbune, mi-am aşezat capul spre odihnă. Era prima noapte de veghere, uitându-mă la turlele bisericii care se prelungeau spre înaltul Cerului.

Ivirea dimineţii era o bucurie pe care numai acum mi-o desluşesc. Să te trezeşti pentru încă o zi! Ce minune! Câtă binecuvântare de la Dumnezeu! Să te trezeşti în cântec de păsări şi în murmur de zefir. Eram în tinda Paradisului! Razele soarelui anunţau venirea Mirelui. Roua strălucea în mii şi milioane de mărgăritare. Păşeam pe roua dimineţii cu picioruşele goale. Luam cu palmele boabe de rouă şi mă spălam pe faţă pentru a mă trezi şi a rămâne ca şi Făt-Frumos din Lacrimă.

După ce gustam câte ceva, se pornea la lucru. Fiecare ştia ce are de făcut. Nimeni nu scotea nicio vorbă. Vorba, spunea mama, este pierdere de vreme. Sau tata, mai arţăgos, zicea: Să-ţi meargă lioarba, dar să se facă şi treabă.

Tata mi-a spus mai încetişor, să nu se prea audă:

- Hai cu mine să tăiem un fag gros. Vreau să te învăţ cum se taie un copac; unde i se dă tapa, pentru a-i dirija direcţia. Vreau să fii om destoinic. Văd că ai pricepere la desen.

Bucuros, am luat toporul ascuţit brici şi am început precum îmi arătase tata, dând mai întâi tapa. Aşchiile săreau când în ochii mei, când în ochii tatei. Dintr-o dată, izbind mai cu putere, toporul a alunecat la câţiva centimetri de glezna piciorului stâng. Când a văzut, a strigat înfricoşat:

- Aoleu! Era cât pe ce să-ţi tai piciorul. Repede ia-ţi bagajele şi pleacă acasă. Acum! M-a apucat bătaia de inimă. De azi vei fi bucătar. Gata. Pleacă acum, că mor de spaimă! N-am ştiut ce s-a întâmplat. Răcnetele tatei m-au înspăimântat aşa de rău încât n-am ştiut când am făcut drumul jumătate spre casă. Mă tot uitam înapoi spre coliba din Tisa. Eram alungat din cauza spaimei.

De acum începea vremea celor cinci ani de ascultare la bucătărie. Avea să fie bucuria mamei şi mereu supărare tatei. Aşa s-au separat apele. Toporul mânuit aiurea speriase pe tata, care dorea să facă din fiul lui un tâmplar iscusit.

Păşeam acum agale spre casă! Era în dricul amiezii. Oamenii coseau! Femeile adunau fân, iar fetele hăuleau de răsunau munţii.

Calinic Argeșeanul

Ouăle încondeiate reprezintă o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, fiind o practică străveche în tradiția românească. Dincolo de frumusețea lor stau poveștile și tehnicile de încondeiere spuse de femeile care lucrează tot anul la ouă pentru a bucura creștinii, în perioada Paștilor. Sunt multe modele specifice Bucovinei, Munteniei, Olteniei şi Țării Bârsei. Încă din cele mai vechi timpuri, femeile foloseau motive precum: „calea rătăcită” sau „calea robilor”, „brâul Maicii Domnului”, „crucea Paștelui”, „ochiul”, „frunza stejarului”, „porumbelul” și „scara”.
Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a dragostei. Milostenia este plata pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Miluind pe cineva ne miluim pe noi înşine!
Când facem milostenie, așa să ne uităm în ochii celui sărman: ca la un frate ce ne ajută, prin necazul ce și-l poartă cu răbdare și smerenie, să facem și noi o faptă bună cu care Dumnezeu să ne mântuiască, o faptă cu care să dobândim Împărăția Cerurilor.
Jertfelnicia dragostei frăţeşti exprimată în faptele milosteniei sporesc, ne spune Sfântul Apostol Pavel, bucuria în chiar miezul încercărilor: „Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăţia dărniciei lor“ (II Cor. 8, 2).
Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului a desfășurat în unitățile școlare, ca urmare a parteneriatelor dintre parohii și școli, numeroase concursuri, ateliere de creație și concerte.
Cât de bine și folositor este să mai cunoaștem și alte gânduri ale filosofului Blaise Pascal: „Cunoașterea lui Dumnezeu, fără aceea a mizeriei tale, face mândria. Cunoașterea mizeriei, fără cunoașterea lui Dumnezeu, face disperarea. Cunoașterea lui Iisus Hristos face o medie, fiindcă găsim în el și pe Dumnezeu și mizeria noastră.
Filosoful și omul de știință Blaise Pascal a spus și în scris: „Iată unde ne duc cunoștințele noastre despre natură. Dacă nu sunt adevărate, atunci nu există adevăr pentru om și dacă sunt adevărate, omul găsește în ele un obiect de umilire; este silit să se înjosească într-un fel sau altul.
Spaţiul cosmic de primăvară se revarsă asupra pământului cu mari binecuvântări, din mila cea neînserată a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacă imnologii noştri, ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecărui anotimp, dacă nu chiar fiecărei luni din cele 12 ale anului.
Când am auzit, dar și când am citit despre Blaise Pascal (1623-1662), dar mai ales când Arhidiaconul Profesor Ioan Ivan, Directorul Seminarului Teologic din împărația Mănăstirii Neamț, a pus pe un meșter tâmplar de a construit tăblițe sprijinite pe niște piciorușe înfipte în solul grădinii și prin calea aleilor, pentru a fi văzute de noi, tinerii elevi, cu mintea nevinovată, atunci, mai mult, văzând citate și din filosofia și Înțelepciunea sfântului savant, l-am iubit pentru totdeauna.
Sfânta Maria Egipteanca se năştea prin anul 375 din părinţi bogaţi. La 12 ani îşi începe viaţa de scădere morală, ducând în toate ispitele tinerii dornici de petreceri scandaloase. Era de o mare frumuseţe şi pe la 15-16 ani ajunsese celebră prin comportamentul ei de fiecare zi.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar