news        mail   location

 
 

În perioada celor cinci ani, cât am lucrat în Episcopia Râmnicului şi Argeşului, adică exact 60 de luni, din care 15 au fost iarnă, programul de restaurare, consolidare şi zidire nu înceta. Una din realizările cele mai mari şi valoroase a fost restaurarea picturii de la Mănăstirea Cozia.

 

Acolo s-a început activitatea, deloc uşoară, a salvării şi curăţirii picturii, din secolul al XIV-lea, de către maestrul restaurator, Neagoe. Acel pictor, cam bolnăvicios, era susţinut de Tamara Dobrin, vicepreşedinta Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Ştia că este de valoare. Ştia că lucrează bine.

La Cozia însă, tot urcând pe schelă am zărit nişte şurloaie pe pereţi, lungi de câţiva metri.

- Ce înseamnă aceste şurloaie, domnule Neagoe? Ce s-a întâmplat aici pe perete?

- Vai, dar n-am văzut. Cine a făcut astfel de nenorocire. Nu ştiu. Am fost plecat. Voi cerceta degrabă. Nu voi ierta pe cel care a săvârşit asemenea lucru. Cred că a vrut să fiu descalificat, îşi sfârşeşte argumentarea, bietul Neagoe, care, de abia răsufla din plămânii lui, deja bolnavi de inhalarea atâtor oxizi.

Ştiam că erau anumite termene puse în contract. Venea sorocul şi mai aveau mult de lucru. Ajutoarele lui au folosit anumiţi solvenţi chimici, în doze mai mari pentru a se grăbi curăţirea. Credeau că-s de capul lor. Am făcut un scandal pe măsură.

A venit şi vremea recepţiei lucrărilor de restaurare.

Comisia de la Consiliul Culturii s-a arătat mulţumită. Se propunea aprobarea unui fond premial pictorului restaurator Neagoe. Când am auzit şi povestea asta, am sărit ca ars.

- Bravo nouă! După ce că a prăjit pictura să-i dăm şi premiu! Cum vine asta vlădica Gherasim? Să nu se îndrăznească! Nu numai că nu i se va da nimic, mai mult, trebuie să-l oprim de a mai restaura vreun monument în Episcopia Râmnicului şi Argeşului şi să-l ocărâm, ca să se înveţe minte, pentru a nu mai îndrăzni să batjocorească valoroasele picturi şi mai ales din secolul al XIV-lea, atât de rare în spaţiul românesc.

A fost un întreg scandal. Nu m-am lăsat biruit. Neagoe restauratorul n-a primit niciun fond premial şi s-a „împodobit” şi cu un raport temeinic la Comisia de Pictură Bisericească, încât, la cererea noastră, i s-a interzis să mai facă vreo restaurare în cele trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt, care făceau parte din Episcopia Râmnicului şi Argeşului.

Atitudinea noastră avea să fie „onorată”, nu peste multă vreme. Tamara Dobrin, supărată de întâmplarea pricinuită protejatului său, cocoşat de atâta celebritate, a consiliat-o pe Elena Ceauşescu, că ar fi potrivit să se închidă vreo 300 de biserici, monumente istorice din România, pentru a nu se mai face slujbă, că se afumă pictura.

Când am fost chemaţi la Departamentul Cultelor de Ion Cumpănaşu, după ce ne-a poftit să stăm, a pus degetul la buze în chip misterios, ca să nu scoatem nicio vorbă. Desigilează seiful şi scoate o agendă. O deschide. Cu degetul ne arată o însemnare criptată: Iulie 1988. E.C.Î 300 b.m.i, adică, Iulie 1988, Elena Ceauşescu închide 300 de biserici monumente istorice! Închide repede agenda. O pune la loc şi sigilează dulapul „fermecat”.

După ce a pus un radio mic între telefoanele de pe o măsuţă din dreptul biroului, cu cântece date la maxim, ne-a spus că este o mare nenorocire. Vor trebui să închidă 300 de biserici. Se va începe cu Argeş, Vâlcea şi Olt şi va continua în toată ţara.

Era deci o pornire clară. Când vorbeam, sună telefonul guvernamental. Din primele vorbe am înţeles că „prima doamnă” a ţării, îl căuta pe Preşedintele Departamentului Cultelor. Ion Cumpănaşu se schimbă la faţă, se îngălbeneşte, iar la colţurile gurii i-a apărut spumă albă. A început a tremura. După ce pune telefonul în furcă, se aşează pe scaun la birou.

- M-a întrebat Elena Ceauşescu, câte biserici s-au închis până acum. Mi-a spus că mă ţin de muzică şi petreceri şi că nu-mi fac datoria şi o să mă dea afară.

Petrecându-ne spre ieşire, mi-a şoptit la ureche:

- Elena Ceauşescu va merge la Casa de odihnă din Olăneşti şi va sta vreo două săptămâni. Ea vizitează mănăstirile din jur, de obicei. Va veni şi la Cozia să vadă dacă se face slujbă la biserica mare, ce s-a restaurat de curând. Îţi voi spune exact cum vor sta lucrurile. Să faceţi slujba de dimineaţă. Să fie gata la ora şapte. Când va veni pe la unsprezece, nu va mai găsi pe nimeni slujind în biserică.

Pe perioada ştiută, slujbele se făceau în zorii zilei. Creştinii se bucurau că se fac slujbele dis-de-dimineaţă. Iar noi ne bucuram mai mult că s-au înţeles îndrumările atât de preţioase.

O stareţă ne „cânta” mereu la Elena Ceauşescu, că nu-i facem o fântână în faţa mănăstirii. Am primit un ultimatum: până în luna x să fie gata fântâna, altfel…

În vara anului următor, cu ajutorul lui Bădârcea Nicolae din Curtea de Argeş, Elena Ceauşescu bea apă din fântână, deşi o putea face stareţa, fără nicio greutate şi cu cheltuieli mai puţine.

Culmea îndrăznelii, ca să nu zic a neruşinării era faptul că ne râdea în nas şi se dădea drept vitează. Cu o neisprăvită, care nu-şi putea face o fântână în curte, nu ne-am pus mintea!

Am vrut doar să arăt un anumit soi de cozi de topor!

Calinic Argeșeanul, Toată vremea-și are vreme, volumul al III-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Copiii sunt extrem de vulnerabili la abuz și exploatare. În astfel de situații, statul trebuie să intervină pentru ca acele situații de risc să fie îndepărtate, să fie eliminate.
În ziua de 20 noiembrie 2021, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. V pastoral: Țigănești, Priboienii de Sus, Priboienii de Jos, și Beleți, au adus bucurie familiilor cu greuăți și lipsuri, cărora le-au oferit alimente.
Sfântul Ioan Gură de Aur socotește că milostenia este o bună însoțitoare a pocăinței, făcând ca aceasta din urmă să lucreze repede și deplin. Milostenia are ca roadă rugăciunea și sporește iubirea. Numai prin milostenie și milă ajungem să ne asemănăm cu Dumnezeu.
Milostenia reprezintă gestul creștin de a face bine, din dragoste și compasiune pentru cel aflat în nevoie. Iubirea de semeni este binevoitoare, înțelegătoare, fiind cel mai natural sentiment. Cum aceasta este atât de importantă, să ne dăm silința să o întărim în suflet și să o sporim în viața noastră!
În cinstita zi de prăznuire a Intrării în Biserică a Maicii Domnului, parohia argeșeană Domnești de Sus din protopopiatul Curtea de Argeș s-a aflat la ceas de sărbătoare aniversând 100 de ani de existență.
După plecarea lui Teoctist Patriarhul, sinodalii s-au împărțit pro și contra actului de retragere din 18 ianuarie. Din Moldova și alte zone ale țării veneau vești de protest împotriva ”demiterii” capului văzut al Bisericii românești, iar la Cancelaria Sfântului Sinod soseau proteste scrise, cu semnături, deci, își asumau demersul susținut.
Anania era credincios gândurilor sale pe care le orânduia ca piesele de pe tabla de șah. Plecarea lui Teoctist era o izbândă și acum continua cu înțelepciunea așezării lucrurilor în matca lor. Scoți dinții, dar ce pui în loc? Apropos, de știrbături, Anania povestea, cu meșteșugul de toți știut, multe lucruri hazlii, despre alții, dar nici despre sine nu era mai zgârcit.
De reamintit

De reamintit

26.11.2021
Chiar în primele luni ale începutului de an 1990, Biserica Ortodoxă Română prin Sinodul harnic și disciplinat în solidaritate ortodoxă și românească, în frunte cu Patriarhul Teoctist, un Ierarh, căruia, după față și sprinteneală, în trup și spirit, nu-ți arăta adevărata vârstă, făcea demersuri peste demersuri pentru a repara – cu grabă mare – stricăciunile săvârșite asupra Bisericii, de un regim totalitar, după cum se știe.
Bun ori rău, fiecare om ocupă un loc distinct pe fața Pământului. Are chemarea lui, fiind din gândirea și voirea lui Dumnezeu. Are, de fiecare dată, rosturile bine definite, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, știind din rostirea lui Iisus, că niciun fir de păr nu se mișcă din capul omului! Și atunci, cum rămâne cu Patriarhul?
Ne-am îndreptat spre București, care cum am putut, în atmosfera de nesiguranță, și am ajuns pe Dealul Suferințelor, cum l-am numit în sinea mea, acum renumindu-se, de către Patriarhul Daniel: Colina Bucuriei!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar