news        mail   location

 
 

Tot în prima perioadă cernicană, mi s-a întâmplat o mare poznă. Stareţul Nifon m-a luat cu sine să vizităm stupina dusă la cules de părintele Gavriil arhondarul.

 

Ajuns acolo, o albină m-a acuit drept în degetul cel mic. Am simţit că voi cădea jos. Mi-am lăsat haina clericală. Am spus că mor. M-am prăbuşit la pământ. Încet-încet, orice voce se estompa. N-am mai ştiut nimic de mine. Gândul era doar la mama, că voi muri şi va plânge disperată după mine. După aceea aşteptam ca sufletul să-mi părăsească trupul.

Eram deja fericit!

Când credeam că mă desprind de trup, am auzit:

- Vai! Era să moară. Săracul! Nu l-am crezut că e grav. Credeam că face şotii. Hai! Calinic, trezeşte-te! auzeam glasul lui Nifon, pe care l-am văzut lăcrimând, atunci când am deschis ochii.

- Ai ochii umflaţi ca două cepe, auzeam pe Gavriil, care îmi toarnă o găleată de apă pe cap.

- Nu-i nimic, îşi dă cu părerea unul mai mucalit. L-a muşcat o fecioară. Ce să fie mai mult? Riscul zilei. Se vede că-i feciorelnic.

M-am ridicat uşor. Adică am fost ridicat pe picioare. Nu simţeam că păşesc. Am fost condus la maşină. De la Bucureşti, stareţul Nifon a chemat pe doctorul Cârâc, un om de o fineţe princiară. M-a consultat. Mi-a spus că am scăpat de moarte ca prin minune. Mi-a recomandat să stau câteva zile la pat, pentru a prinde puteri, şi cu medicaţia prescrisă.

N-am ascultat sfaturile. Când mă ridicam din pat, cădeam la loc. Aşa a fost câteva zile. De atunci, în fiecare an, exact în luna, ziua şi ora când am fost înţepat de albină, sau de vreo viespe, aveam o stare specială. Când mergeam parcă zburam pe deasupra pământului, la o jumătate de metru.

Era un fel de levitaţie, de care nu eram conştient.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În ziua de 16.04.2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Topoloveni, în care parohiile din cercul nr. II pastoral: Popești Căteasca, Teiu Vale, Teiu Deal, Gruiu, Siliștea III și Baloteasca, au dăruit alimente familiilor cu venituri modeste.
Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor", spunea Sfântul Antioh.
Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei este una şi mai mare.
Milostenia nu este compasiune pasivă și fără rezultat, ci gest activ prin care ne dovedim dragostea față de celălalt.
Cel ce gândește la Dumnezeu cinstește pe orice om, află ajutor de la orice om prin voința ascunsă a lui Dumnezeu. Și cel ce apără pe cel asuprit are pe Dumnezeu de partea sa. Iar cel ce întinde brațul său spre ajutorul aproapelui primește brațul lui Dumnezeu în ajutorul său, spune Sfântul Isaac Sirul.
După ce se citesc Cugetările lui Pascal din anul 1670, observăm că celebrul autor face apologia religiei creștine, plecând de la un studiu asupra omului, considerând că o conștiință a omului este cu mult mai importantă decât știința abstractă și că este important să ajungi la o desăvârșire morală, decât să ajungi la rezultate în „științele exterioare”.
Blaise Pascal, în momentele, mai ales, de adâncă meditație se întreabă: „Ce este atunci omul? În om măreția lui se amestecă, din nefericire, cu mizeria lui. Natura omului este dublă: față de natură este mizerabil: natura îl strivește. Dar omul o știe, și această conștiință pe care natura în toată imensitatea ei nu o are, formează superioritatea lui: „Omul este un rege, dar un rege deposedat”. Sau cu altă expresie: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slabă din natură, dar o trestie care gândește” (pag. 291).
Celebrul Blaise Pascal (1623-1662) s-a ocupat și de Filosofia Minții. Citind pe filosoful Aristotel (384-322 î. Hr.) a înțeles că viața omului depinde, uneori, de efectul imaginației. Și cine nu are imaginație?
La Paris, în anul 1662, savantul fizician se stinge din viață, iar sora sa, Gilberte, strânge notele lăsate (rămase), care formează ceea ce noi cunoaștem sub numele de „Pensees de Pascal”.
Dintr-o familie burgheză, Blaise Pascal, în anul 1623, a venit pe lume în Clermont Ferrand, tatăl său fiind magistrat superior. Tânărul Blaise Pascal era pasionat de științele fizice și matematice. Familia Pascal se stabilește la Paris în anul 1631, când tânărul Blaise avea doar opt ani. Familia era frecventată de savanții iluștri ai timpului, mai ales că secolul are ca idol științific pe savantul Rene Descartes.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar