Mișcarea, mersul Universului, din care și noi facem parte, presupune dintru început o forță uriașă, un prim motor (Primus Movens!) o primă pornire, ca a unui Ceas Uriaș, care este în același timp nemișcat, dar și autor al mișcării din Univers.

Gândindu-ne, vom putea spune, după descoperirile științifice: ,,Că materia primește mișcarea și o comunică, dar ea nu o produce...Trebuie să ne gândim mereu la o voință, care este cel dintâi Izvor al mișcării din lume... Eu cred, deci, că o Voință pune în mișcare universul și însuflețește natura, iată cea dintâi și nestrămutată gândire a mea.

Dacă materia se mișcă, aceasta îmi arată o voință; dacă materia se mișcă după anumite legi, aceasta îmi arată existența unei inteligențe; acesta este al doilea articol de credință al meu” (J.J. Rousseau 1712-1778).

Din tinerețe, mai ales, de când am ajuns în marea ascultare de cioban mioritic, am învățat de la Baciul Ioan de pe Tisa Cracăului Negru (Ion Avarvarei), care m-a primit slujbaș la stână, adică strungar (dădeam oile către mulgători (Ce demnitate! Aoleu!)), noțiuni de astronomie.

Tatăl meu, Haralambie a fost primul care m-a inițiat, pe cât puteam eu cuprinde, în tainele mersului planetelor și a stelelor, începând cu Calea Lactee, adică numită Calea Laptelui! Lăptași, mânca-v-ar tata, cum ar spune Justinian Arhiepiscopul Maramureșului.

Prima prietenie am avut-o cu Isaac Newton, vestitul astronom, filosof, matematician, fizician (1642-1727). L-am îndrăgit pentru expunerile sale științifice, pe înțelesul tuturor, să zicem, și mai ales pentru o sinceritate rar întâlnită.

El scria: ,,Astronomia găsește la fiecare pas o îngrădire a cauzelor fizice, și deci, urmele lucrării lui Dumnezeu. Este sigur că mișcările de acum ale planetelor nu pot veni numai de la mișcarea de gravitație; pentru ca ele să aibă o mișcare de revoluție în jurul Soarelui, trebuie ca mâna lui Dumnezeu să o pornească pe tangenta orbitelor” (Isaac Newton, Oeuvres completes, IV, Lettre au Dr. Bentley)

Cât de atent și delicat ne întâmpină, astronomul și vestitul matematician, Laplace, care ne-a lăsat următoarele deslușiri astronomice: ,,Unul dintre fenomenele cele mai însemnate ale sistemului lumii este acela al tuturor mișcărilor de rotație și revoluție ale planetelor și sateliților în direcția de rotație a Soarelui și aproape în planul creatorului său. Un fenomen așa de însemnat unește efectul întâmplării; el arată o cauză generală care a fixat toate aceste mișcări.”

Mai aproape de zilele noastre, predicatorul și savantul Monsabre (1827-1907) se miră scriind: ,,Cum se țin în gol aceste mase enorme de materie, dacă ele nu sunt susținute de o putere nevăzută ce umple văzduhul? Cum nu se sfărâmă ele în învârtirea lor nebună, dacă o mână atotputernică nu ține strânse laolaltă elementele lor?...Cum nu se întâmplă niciodată vreo tulburare într-o așa de minunată mulțime de iuțeli, de direcții, de înclinări, dacă o știință adâncă nu a rânduit mai dinainte măsura tuturor puterilor, planul tuturor mișcărilor?” Conferences de Notre-Dame de Paris, ed. 1883)

Nu știu când, savanții români, vor avea și curajul de a produce argumente măsurate pentru a ne încredința măsurilor finale de a înțelege foamea, dar și setea pentru adevărurile universale și a rosti Soluția Existenței: Mișcarea!

Calinic Argeșeanul