Mănăstirea argeșeană Glavacioc și-a sărbătorit astăzi unul din cele trei hramuri închinat Sf. Ștefan cel Mare. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
La final a fost săvârșită și slujba parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii care și-au pus amprenta în timp asupra acestui ansamblu monastic.
Ierarhul Argeșean a vorbit celor prezenți despre legătura care există între domnitorul Moldovei și comuna argeșeană pe teritoriul căreia a fost construită mănăstirea Glavacioc.
În anul 2017, Chiriahul Eparhiei a hotărât să pună mănăstirii al doilea hram închinat marelui voievod moldovean.
În ultimii 30 de ani, părintele stareț Casian împreună cu întreaga obște monahală, a depus eforturi foarte mari pentru a salva de la ruină mănăstirea Glavacioc, după 150 de ani în care așezământul monahal a fost părăsit. În cuvântul rostit a dorit să evidențieze bucuria prilejuită de întâlnirea cu Ierarhul locului.
Prima atestare documentară a mănăstirii Glavacioc este din anul 1441din vremea domnitorului muntean Vlad Dracul.
Toată istoria ctitoriei domneşti de la Glavacioc se desfăşoară în jurul unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Se crede că ea a fost găsită într-un corn de un cioban care a luat-o cu sine acasă, de unde ea a dispărut în mod miraculos. Ciobanul nu a dat importanţă acestui fapt, dar, mergând din nou cu oile la păscut unde fusese mai înainte, a aflat icoana în acelaşi loc de unde o luase. Atunci s-a făcut cunoscută minunea şi datorită acestei icoane s-a pus temelia unei biserici de lemn în jurul căreia s-a ridicat apoi mănăstirea.
Dar bisericuţa de lemn nu a avut o existenţă prea lungă. Invazia otomană din anul 1462 a distrus-o, astfel că nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad al IV-lea Călugărul, a rectitorit mănăstirea distrusă, ridicând o biserică de zid şi înzestrând-o cu moşii.
Mănăstirea are în vale un izvor care curge de sus din deal, de sub biserică. Domnitorul suferea de o boală de stomac, dar bând apă de la izvor, s-a vindecat neputinţa lui. Ca recunoştinţă, Glavaciocul a fost folosit ca reşedinţă domnească, unde noul ctitor va fi şi înmormântat în septembrie 1495.
