Mănăstirea argeșeană Glavacioc și-a sărbătorit astăzi hramul principal închinat praznicului Bunei Vestiri. Cu această ocazie, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
La final a fost săvârșită și slujba parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii care și-au pus amprenta în timp asupra acestui ansamblu monastic.
Ierarhul Argeșean a vorbit celor prezenți despre importanța praznicului Bunei Vestiri, amintind că fiecare trebuie să ne bucurăm de toate momentele în care Dumnezeu dorește să se întâlnească cu noi.
În ultimii 30 de ani, părintele stareț Casian împreună cu întreaga obște monahală, a depus eforturi foarte mari pentru a salva de la ruină mănăstirea Glavacioc, după 150 de ani în care așezământul monahal a fost părăsit. În cuvântul rostit a dorit să evidențieze bucuria prilejuită de întâlnirea cu Ierarhul locului.
Prima atestare documentară a mănăstirii Glavacioc este din anul 1441 din vremea domnitorului muntean Vlad Dracul.
Toată istoria ctitoriei domneşti de la Glavacioc se desfăşoară în jurul unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Se crede că ea a fost găsită într-un corn de un cioban care a luat-o cu sine acasă, de unde ea a dispărut în mod miraculos. Ciobanul nu a dat importanţă acestui fapt, dar, mergând din nou cu oile la păscut unde fusese mai înainte, a aflat icoana în acelaşi loc de unde o luase. Atunci s-a făcut cunoscută minunea şi datorită acestei icoane s-a pus temelia unei biserici de lemn în jurul căreia s-a ridicat apoi mănăstirea.
Dar bisericuţa de lemn nu a avut o existenţă prea lungă. Invazia otomană din anul 1462 a distrus-o, astfel că nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad al IV-lea Călugărul, a rectitorit mănăstirea distrusă, ridicând o biserică de zid şi înzestrând-o cu moşii.
Mănăstirea are în vale un izvor care curge de sus din deal, de sub biserică. Domnitorul suferea de o boală de stomac, dar bând apă de la izvor, s-a vindecat de neputinţa lui. Ca recunoştinţă, Glavaciocul a fost folosit ca reşedinţă domnească, unde noul ctitor va fi şi înmormântat în septembrie 1495.
În anul 2017, cu ocazia cinstirii domnitorului Sfînt Ștefan cel Mare, Chiriahul Eparhiei Argeșului și Muscelului hotărât să pună mănăstirii al doilea hram închinat marelui voievod moldovean.
