Caravana social filantropică,, Ghiozdanul meu”, inițiată la acest început de an școlar în cele șase protopopiate ale Eparhiei Argeșului și Muscelului, a ajuns astăzi în comuna argeșeană Moșoaia, aflată în zona vestică a județului Argeș.
A devenit deja un obicei ca la început de an școlar, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, prin Sectorul Social – Filantropic și de Misiune, să desfășoare proiectul social filantropic,, Ghiozdanul meu” prin care copii proveniți din familii defavorizate să primească ghiozdane și rechizite școlare.
Durerea schimbă sufletul omului, îl înmoaie, și astfel poate primi cuvântul lui Dumnezeu. Deci, când durerea face pregătirea și se apropie de acel suflet și un om, al lui Dumnezeu, atunci și cuvintele dumnezeiesti lucrează mântuirea lui.
După cum apa scoasă din fântânile care s-au umplut prea mult se ridică din nou la înălțimea de dinainte, tot așa și dărnicia crește iarăși și se umple, pentru că iubindu-i pe săraci, prin ei aflăm mila lui Dumnezeu.
Educaţia este darul cel mai de preţ pe care îl putem oferi copiilor noştri. Ea nu constă numai în a combate pornirile rele ale copilului, ci şi în a-l obişnui de mic să săvârşească binele.
Dumnezeu, pe omul care pleacă de lângă El și viețuiește în păcat, îl vizitează în felurite moduri, ca să-l aducă aproape și să-l miluiască. Dacă nu facem la fel, nu avem iubire în sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.
Dumnezeu, pe omul care pleacă de lângă El și viețuiește în păcat, îl vizitează în felurite moduri, ca să-l aducă aproape și să-l miluiască. Dacă nu facem la fel, nu avem iubire în sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.
Cel care dă milostenie cu bunătate este ca și cum ar dărui lui Dumnezeu Însuși, pentru că facerea de bine este privită de Domnul ca o condiție necesară mântuirii noastre.
Să facem milostenie, precum şi noi am primit-o de la Dumnezeu. Aceasta e recunoştinţa pe care o aşteaptă Dumnezeu de la noi pentru multele binefaceri. Aceasta e jertfa cerută din milostenia Lui.
Semănătorul cu bucurie aruncă sămânța, cu toate că nu știe ce va culege. Cu atât mai bucuros se cade a fi acela care, în chip de ogor, cultivă Cerul. Dacă dați puțin cu bucurie, dați mult dând puțin; dacă dați mult cu întristare, acest mult se micșorează.
În Biserică învățăm de la Sfinții Părinți că educația tinerilor și a copiilor este o artă și nu una întâmplătoare, ci ea este cea mai însemnată dintre arte. Prin educaţia creştină copiii devin făclii luminoase ale vieții duhovnicești.
Educaţia este darul cel mai de preţ pe care îl putem oferi copiilor noştri. Ea nu constă numai în a combate pornirile rele ale copilului, ci şi în a-l obişnui de mic să săvârşească binele.
Să cerem de la Hristos să ne dăruiască luminarea, bucuria și puterea. Să ne dea bucuria milosteniei, ca să miluim acele suflete care se află în lumea aceasta. Și când noi nu le uităm, nici Hristos nu ne uită.
Dumnezeu, pe omul care pleacă de lângă El și viețuiește în păcat, îl vizitează în felurite moduri, ca să-l aducă aproape și să-l miluiască. Dacă nu facem la fel, nu avem iubire în sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.
Familia, Biserica şi Şcoala sunt chemate să ofere copiilor şi tinerilor, pe lângă cunoștințe intelectuale, şi o formare spirituală pentru a trăi viaţa în comuniune de iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni.